Lumină, luniță,
Lumină-n fereastră
Să vadă neicuța
La mine să iasă,
Lumină, luniță,
Lumină-i cărarea
Să vadă neicuța
Să îmi țină calea.
Și voi, stele multe,
Luminați și voi,
Vorbiți voi cu luna,
Ea știe de noi,
Ea ne lumina
Nopțile de vară
Când stăm cu neicuța
În vale la moară.
Parc-aud și-acuma
Greierul cânta,
Murmurul de apă
Vorba ne-ngâna,
Iar ciutura morii
Se-nvârtea mereu,
Unde-i acea vreme,
Unde-i nan-al meu?
Că-l aștept mereu
La mine să vină
Și când l-oi vedea
O să am hodină,
Să mergem la moară
Ca anul trecut,
Iarba să ne fie,
Nană, așternut,
Umbră să ne facă
O salcă pletoasă,
Să rămâi cu mine
Să ne facem casă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul de o iubire trecută, evocând amintiri frumoase din nopțile de vară petrecute la moară cu persoana iubită. Naratorul își așteaptă cu nerăbdare reîntoarcerea, visând la un viitor împreună.