mitologie

Duiliu Zamfirescu – Fiica Haosului

de

A fost odată un voinic,Coborâtor din ginte veche,Crescut pe cal încă de micȘi vânător fără de pereche.Era din mamă, pământean,Iar despre tată, spuneau uniiCă se trăgea de la TraianȘi amintea, prin chip, străbunii.Trăit în munți de mititel,Crescuse chipeș și voios,Încât vorbea lumea de elCa de un nou Făt-Frumos.Când se pornea la vânătoareCu șoimi aduși de … Citește mai mult

Druks – Cutia Pandorei

de

Totul a început în vremea grecilorCând Pandora a fost creată din cauza zeilorEa a fost creată din apă și pământZeii înzestrând-o cu ceva mai multAfrodita i-a dat frumusețeAceasta devenind o mare finețeApollo dându-i talentul muzicalDe aceea ea era ieșită din normalZeus văzând că are de toateA poruncit să se facă o cutie cu toate relele … Citește mai mult

Arthur Rimbaud – Antica

de

Gingaș fiu al lui Pan! În jurul frunții tale încununată de flori și de broboane, ochii, mingi prețioase, rotesc.Pătați de drojdii brune, obrajii ți se scobesc. Colții tăi sclipesc.Pieptul seamănă cu o țiteră, clinchete trec prin brațele tale blonde.Inima îți bate în acest pântec în care doarme dublul s**. Preumblă-te, noaptea, mișcând încet această coapsă, … Citește mai mult

Martolea – Nouă

de

Și-a luat-o pe cale,Pe cărare.Când a fost la miez de miez de cale,L-au întâlnit,L-au întâmpinat,Nouă urcoi, nouă urcoaie,Nouă moroi, nouă moroaie,Nouă strigoi, nouă strigoaie,Nouă diavoli, nouă diavoloaie,Nouă lei, nouă leoaice,Nouă pocitori, nouă pocitoare,Nouă ursitori, nouă ursitoare,Nouă făcători, nouă făcătoare,Nouă mârâtori, nouă mârâtoare,Nouă mâncători, nouă mâncătoare,Nouă zâniDe la nouă stâni,Nouă vânturi de vântDe pe pământ.Toate s-au … Citește mai mult

Christian W Schenk – După Gilgameș și Gaia

de

Veste după vești și basmedespre prințul din Uruktrec sub ziduri și se duccuprinzând Gaia în spasme.Ce n-a fost, va fi să fie,ce-a rămas, o umbră viearuncată ca un voalprinsă de un paspoalmitologic curcubeudar culori de scarabeu.Cine-i pregătit, să moarăîn noianul de durereal deplinelor tăceriunde doar cuvinte surdeînconjoară neputințaclipelor rămase-n urmă!Iată, un boboc răsarepe când ultimele … Citește mai mult

Johann Wolfgang Von Goethe – Elegii – III

de

Nu te căi, o, iubito, că mi te-ai dat așa iute!Crede-mă, nu gândesc josnic, nu gândesc rău despre tine.Deosebirile-s ale lui Amor săgeți; unele zgârieȘi de otravă-nceată inima zace cu anii.Întraripate puternic, cu proaspăt tăiș ascuțite,Altele-n măduvă intră, sângele iute-aprinzându-l,Când, în eroice vremuri, zei și zeițe iubiră,Pofta privirii urma, dorinței urma desfătarea.Crezi tu c-a stat … Citește mai mult

Jorge Luis Borges – Endimion în Latmos

de

Însoțit de un scurt comentariu al autorului.Dormeam pe culme și frumosÎmi era trupul pe care anii-l stricară.Înalt în noaptea elenă, centaurulÎși încetinea goana cvadruplăCa să-mi pândească visul. Îmi plăceaSă dorm ca să visez și pentru celălaltVis strălucitor care eludează memoriaȘi ne purifică de povaraDe-a fi ceea ce suntem pe pământ.Diana, zeița care este totodată și … Citește mai mult

Marina Tvetaeva – Orfeu

de

Pluteau un cap şi-o liră-ncoaceŞi zări fugeau neîncetat.Ci lira-ncredinţa: – E pace!Iar buza repeta: – Păcat!.În sânge-argint, pe-arginturi sânge –O dublă urmă se scurgea.De stană-s apele adânceÎn Hebros – frate, sora mea!.Tristeţea cruntă sta să-i sapeŞi capul se ruga: – Mai stai!Dar lira-i da curaj: – E-aproape.Şi uzele rosteau doar: – Vai!.Cum nimb în zare … Citește mai mult

Christian W Schenk – Balans

de

Când luna raza și-o-nțețeștepe aripile lui Pegas,noaptea-și prelinge nebuniafăcându-și mendrele pe colțuride stânci și frunze rătăcite.Turma lui Pan visează iarbacâmpiilor verzi a lui Hermespe când Olimpul zace-n toamnaMoirei cea aducătoare de Veșnicieși speranța zilei de mâine și de veci.Potecile încrucișateurmează liniștea speranțeifurtunii ce n-o să mai vinăcu prăbușirea în Tartaros.Când zorile poveștilor trecuterevin pe muntele … Citește mai mult

Johann Wolfgang Von Goethe – Prometeu

de

Acoperă-ți cerul, Zeus,cu pâclă de noriși exersează, asemenea copilului carelovește scaieții cu bățul,pe stejari și creste de munți.Dar pământul meutrebuie să-l lași în paceși coliba meape care nu tu ai construit-o,și vatra mea,și jarul acestapentru care mă invidiezi.Nu cunosc nimic mai săracsub soare decât voi, Dumnezei!Vă întrețineți lamentabildin jertfelesuflării celor ce se roagămajestăților voastre,și v-ar … Citește mai mult