Nu apăruse încă aurora
să pună-n lume rouă pe orice floare,
când mama noastră, jalnica Pandora,
se căina că își dorise tare
cunoaștere; și vasul în mâini îl strânge
ce-a vieții taină-nchide, dar zburară
de-acolo rele. Și zadarnic plânge
orbirea ei, greșala ei amară.
Și dorul ei nebun ce-n piept se zbate
de a afla, și mare-i este vina;
speranța doar rămas-a, din păcate,
ce-i mângâie pe cei ce pierd lumina,
căci amăgiri ea fără preget scoate
și consolări din vasul cu pricina.
Sensul versurilor
The poem reflects on Pandora's story, focusing on her regret after opening the box and releasing evils into the world. Only hope remains, offering a bittersweet consolation. The poem explores themes of curiosity, consequence, and the enduring presence of hope amidst despair.