Versuri corectate și adnotate
Cu ușa zăvorâtă, în dosnica chilie,În care raza zilei se cerne tainic, lin,Departe de orice zgomot, ferit de ochi străin,Bătrânul amintirea își deapănă și-o scrie.An după an înșiră, domnie cu domnie,Rănit de soartă însă, de părtinire plin,El pana-nverșunată își moaie în venin,Ca-n viitor izvodu-i mai mohorât să-nvie.Acel veac de restriște cu sângerânde zări.Iar pe asupritorii … Citește mai mult
Era-n fața ochilor azi dimineață.Mein Gott! Meine Frau!Ca un pe-scripeteSuiau coborauMutele sumbreTorențialele țipete.Totdeauna au venit la mine arătări, umbreDe oameni care fuseseră și nu mai erau.
Sunt a râurilor –nu de azi,de altădată,cu sălcii, întotdeauna,de-asupra apei stând aplecate,plângând un înecat,un cap de lună, fascinant,un viitor ce nu se va întâmpla,o scoică,ascunsă în mâluri,mută,păstrătoare a numeluice trezeşte durerea.
Ești flacără-n căușul palmelor. Rămâi așa, încă vie, Nepieritoare, în amintiri. Rămâi până când Palmele mele nu se fac scrum. Atunci s-ar uni cenușile noastre Împietrite de ploi Într-o modestă stelă funerară.
Din nou desăvârșitami-e bici și mă dezleagă;s-a dus și ziua-ntreagă:bătu de trei, de nouă, și e seară.Odată cu ursitace moartea ia în șagă,norocul nu-mi dă-ntreaga pace iară.Cu-a anilor povarămă împăcasem de mai multă vremeși-aveam arvuna vieții viitoare,promise de-o pocăită vrere.Pierde mai mult cin’ mai puțin se temela ultima plecare,luptând, bazat pe propria-i putere,cu vechea-nvăpăiere:când la … Citește mai mult
O scrisoare de iubireSă-mi trimiți ca amintireVreau să o citesc plângândVreau să o citesc plângândSă adorm cu tine în gândPe o foaie de hârtieDesenează mâna taCând mi-e dor și încep să plângCând mi-e dor și încep să plângSă-mi șterg lacrima cu eaSă-mi șterg lacrima cu ea
Mama, eu te-am visat trecândPe-un fir de nor, pe-un câmp de zare,Firavu-ți trup amestecândCu zbor de păsări călătoare. Mama, eu te-am strigat să stai,Era un drum ciudat, de spume:Unde plecai, de ce plecai?Spre care început de lume? Erai frumoasă și aveaiAripi de înger, albe, mama,Și te strigam și n-auzeaiSau nu vroiai și mi-era teamă. Acele … Citește mai mult
Mai știi brățara țipătuluiîn pasăre de cerneluri verzi?Pleopă în compoziție velinăinimă în fular de mătasăultimul proiector sfârșit.Stins ecran melancolia Mikado-ului a priceput,port imaginea taîn albumul cu triunghi și papagali postumi.În scoarță vioaraprin lotuși de undelemn elin,descinde din zăvor de cifră invulnerabilăcântecul de platină chiliricăpentru orașul cu șoșoni de muselin.Când zăpezea ca într-un inel de Vladivostokstreșini … Citește mai mult
Cronicarul.Cu ușa zăvorâtă, în dosnica chilieÎn care raza zilei se cerne tainic, lin,Departe de-orice zgomot, ferit de ochi străin,Bătrânul amintirea își deapănă și-o scrie.An după an înșiră, domnie cu domnie,Rănit de soartă însă, de părtinire plin,El pana-nverșunată își moaie în venin,Ca-n viitor izvodu-i mai mohorât să-nvie.Acel veac de restriște cu sângerânde zări.Iar pe asupritorii batjocoritei … Citește mai mult
Roua plural sau ce înseamnă să rămâi.Sau fericirea de a rămâne mai mult înamintirile unui copil străin decât în amintirilepropriului fiu. Pe crengile pure muguri șifrunze, păcatele mele, greșelile mele la careîn vis mă opresc. Să le rup, să le ard, dar cuce apă? Cu ce apă pe apă s-o sting între vii?