Versuri corectate și adnotate
Cale spre trecut de mult e-nchisă,Aș mai avea acum nevoie de trecut?Colo-am uitat lespedea de sângeSau ușa unsă-n grijul cu lut?Poate ecoul care deocamdatăNu tace, deși-l implor atât de mult?..Cu-acest ecou s-a întâmplat exactCa și cu inima pe care o ascult.
LITANII.Mă chemi din depărtare și te-ascult,N-am să te fac, pierduto, să mă aștepți prea mult.12 iulie 1967.Tudor Arghezi – VERSURI – 1980
Știu un zvon pe de rost,clipa trece în zi:ce va fi, a mai fost,ce a fost, va mai fi.Efemera-și găsiîn secundă un rost.Ce a fost, va mai fi,ce va fi, a mai fost.Cine-și poate zidiîn uitare un rost?A mai fost ce va fi?Va mai fi ce a fost?.Și-acel foșnet sublimca un râs de copil:haveil havulim … Citește mai mult
Întreagă, amintirea reînvieÎncerc să regăsesc un vis pierdutCând ne jucam cu zmeie şi lucruri din cuvinteŞi ne iubeam. Am rătăcit departe fără tineŞtiam că timpul nu mă va iertaPăstrez în haină poza făcută într-o vineriDar ştiu acum că nu mai eşti a mea. Dar eu adorm cu tine în gândAud tunetul cântândŞi mă trezesc plângândÎn … Citește mai mult
Pe umăr, pe frunte, pe brațul tăcut,Mă leagă de vremuri sonore inele,Cling-clang peste lume brățările-mi grele,Pe trup strecurate din necunoscut.Sunt lanțuri de aur cântările mele:Răsună prin ele atâta trecut:Sunt scribul și sclavul adâncului mut,Cling-clang peste lume brățările-mi grele.
Un lucru știu că nu-i. Este uitarea.Salvând metalul, zgura o salveazăEl, care-n amintire-nregistreazăProfetic luna ce-o să-aprindă zarea.Aici e tot. Reflexe infinitePe care în oglindă le-ai lăsatDin revărsat de zori la scăpătatȘi vei lăsa mereu, necontenite.Și totul e o parte din diversulCristal al amintirii: universul.Sfârșit nu au îngustele-i culoareȘi pasul tău de uși de fier e-oprit.Doar … Citește mai mult
Nu a murit cu tine și trecutul.E lângă mine viu, nemuritor.Îl țin pe brațe, îl dezmierd cu șoaptaDin rare bucurii ce-adânc mă dor.Nici mângâierile n-au mers cu tine,Sunt pe obrazul meu, pe ochi, pe mâini.Oftatul tău, surâsul blând și plânsul,Pe-al meu prezent sunt aprigii stăpâni.Nu! n-a murit cu tine și trecutul!Îl port pe brațe ca … Citește mai mult
Castelane brune lin în liniștea de seară,Bătrânii alunecă, de galben frunze-atinse.Glumește mierla-n cimitir cu rude stinse,Cu blondu-nvățător Angela-i mai ușoară.Se uită moartea din vitralii: chipuri pure,Dar trist și negru sângeriul fond e-n sine.Azi poarta-nchisă-i, cheia capelanu-o ține.Blând sora-n parc vorbește cu fantome-obscure.În pivniți vechi dă vinu-n auriu, curatul.Miros de mere dulci. Extazul nu-i departe.Copii în … Citește mai mult
Trecut-au ani, dar umbrele se-ntindca și atunci când totul înflorea,mai tânăr, mai curat, mai mirosinda vers pe care cerul îl scria.Cuvintele i se scurgeau fierbințiîn raze încărcate cu fiorice scuturau petale și dorințipe-nsingurări de fluturi călători. Mai cad și-acum, pe umbre de-amintiri,visări din cerul timpului trecut,în stropii neuitatelor trăirice, în adânc de suflet, s-au născut.Sunt … Citește mai mult
Mi-aduce vântulMiros de salcâm,Miraje de pe-al viselorTărâm.Luceferii sclipescPe cerȘi, sub al stelelorMister,Visez că suntemIar sub clar de lună,Ne spunem versuriÎmpreunăȘi ne-nălțămCu gândul tot mai sus,Acolo, unde tuTe-ai dus.