Versuri corectate și adnotate
Grăiește glasul meu iberic versCe spune ce-a spus întotdeauna;Cum Seneca ne-nvăța, noima-i una:Tain la viermi e-ntregul univers.Grăiește iar cenușa, vrând să-nvieRitualul biruinței zdrobitoare-areginei care călca în picioareStrăvechi stindarde de nimicnicie.Tot ce primește binecuvântareaDin trupul meu nu voi tăgădui.Un lucru știu că nu-i: este uitarea.Va arde veșnic și va dăinuiTot ce-am avut și tot ce-am risipit:Vers, … Citește mai mult
1Mi-au spus cevaînserarea şi muntele.Am uitat ce. 2Noaptea adâncănu este acum altcevadecât o mireasmă. 3Este sau nu estevisul pe care l-am uitatînainte de revărsatul zorilor?. 4Amuţesc corzile.Muzica ştiace simt eu. 5Azi nu mă bucurde migdalii din grădină.Îmi aduc aminte de tine. 6Din ziua aceean-am mai mutat pieselepe tabla de şah. 7În pustiuse crapă de ziuă.Cineva … Citește mai mult
I.S-a stins magia lumii. S-a pierdutPuterea ce-o avea asupra-ți și lunaȘi calmele grădini. Acuma lunaOglindă a rămas pentru trecut,Cristal de întristare și de moarte.Azi pieptul nu-ți tresaltă, e-n zadar,Nici tâmpla nu-ți zvâcnește. Azi ai doarMemoria și zilele deșarte.Nu pierde nimeni (în zadar repeți)Decât ce n-a avut nicicând și n-are.Nu te purta semeț și cu sfidare,De … Citește mai mult
Doresc să știu al cui e-acest trecutAl meu. Al cui din câți am fost.E-al unui genevez ce-a dat de rostLa trudnic hexametru azi pierdutÎn timp lustral? Copil sârguinciosCe din bibliotecă nu ieșea,Contururile hărții căutaȘi forme crude: tigru și pardos.Ori este-al celui care a deschisO ușă după care se stingeaUn om? Smerit obrazu-i sărutaÎn palida lumină, … Citește mai mult
Un lucru nu există doar: uitarea.Metalul, zgura, Domnul le păstrează,şi-n amintiri profetice-ncifreazăşi luni ce-au fost, şi luni ce-aşteaptă zarea.Iar celelalte sunt. Luciri puzderii,între momentele crepusculare,se oglindesc prin chipul tău în seriitrecute, şi de-acum, şi viitoare.Aceste toate-s parte din diversulcristal al amintirii, universul.Nu-i pace-n traiectoriile sale.Şi când apusul însuşi va apune,poate-o să vezi, în cosmicele rune,mănunchiul … Citește mai mult
Privesc prin ploaia toamnei și nu vădnici stropi, nici ramuri ude sau cevasă mă atragă, să nu pot vedea,gravat pe-un gând, un chip ce-l tot revăd.E-o noapte înstelată și privesc,ascuns în umbra clipelor pustii,spre bolta-n care, printre stele mii,e luna cu profilul ce-l iubesc.E peste tot în jurul meu. Decidcă ochii sunt de vină. Îi … Citește mai mult
While we recall memories, we stare into a void. One that can’t be forgotten, nor touched. But this void can touch us. Our minds, our hearts, and everything we stand for.Viitorul-i în mișcare, enigmă-n continuare / În continuă deplasare, ca și curenții din mare /Și tu repeți secvențe, ca pe filmare / C-ai în cap … Citește mai mult
Mare aeternum.Eternă mare, ca şi-odinioară,Fără hotar şi fără de hodină,De întrebări şi neastâmpăr plină,Azi goana mea la malul tău coboară.Cu tresăltări de ape şi luminăOglinda ta prelung mă înfioară,Şi-nchise răni încep din nou să doară,Din flăcări vechi ce-n mintea mea se-mbină.Pe rând, pe rând, eu simt cum reînvieCântată parcă-n surle şi chimvale,Uitata noastră mare-mpărăţie.Şi nu … Citește mai mult
Privindu-ți trist portretul,În visuri adâncit,Văzui cum prinde viațăPe chipul tău iubit.Îți flutura pe buzeUn râs fermecător,Luceau aievea ochiiÎnlăcrimați de dor.Iar lacrimile meleSă curgă-au început –Și, vai, nu pot, iubito,Să cred că te-am pierdut.
Eterna mare, ca și-odinioară,Fără hotar și fără de hodină,De întrebări și neastâmpăr plină,Azi goana mea la malul tău coboară.Cu tresăltări de ape și luminăOglinda ta prelung mă-nfioară,Și-nchise răni încep din nou să doară,Din flăcări vechi ce-n mintea mea se-mbina.Pe rând, pe rând, eu simt cum reînvieCântată parcă-n surle și chimvale,Uitată noastra mare-mpărăție.Și nu mai știu … Citește mai mult