Versuri corectate și adnotate
Ții minte-ntâia ploaie cum cădea,cu fulgere, cu stele lungi în ea?Arborii stăteau drept, intonândimnul vieții și-n zarea foșnind,verde ca un codru lichid,s-auzeau cerurile cum se-nchid, se deschid.Și noi stăteam ca pomii în picioare.„Nimic nu moare, mi-ai șoptit, nu moare…”Și plantele creșteau, ne făceau semne,ca niște mâini, ca umbre-mpăcate,se străduiau spre viață să ne-ndemneși iar cădeau … Citește mai mult
Noi, cei care am fost la Maydanekgazațiși arși de vii,trăim acum în milioane de rănice supurează în carnea omenirii.Ne ustură și mai tare focul ce-l aprindeți pe tăcuteși gândul vostru ne apasă sufletul mai greu,mai ucigaș ca presiunea gazelor din lagărul acela.Unde-ați plecat,sub care cer vreți să zidiți a doua oară Maydanek-ul?Să nu ne mai … Citește mai mult
Când apa se preface-n gheață și-amintește eade când era apă?Când gheața se preface iarăși în apă și-amintește eacă a fost gheață?
Abarbanel, Farias ori Pinedo,Din Spania goniți, ce crunt vegheazăPrin negre persecuții, mai păstreazăCheița unei case din Toledo.Scăpați acuma de nădejdi și lacrimi,Privesc la cheie-n calmă înserare;În bronzul ei un lung trecut tresare,Sclipiri sleite, liniștite patimi.Când ușa-i astăzi praf, ea, instrumentul,Simbol e-al risipirii, urgisita,Aidoma cu cheia de sanctuar.Pe care cineva spre cer zvârlit-a,Când Roma pus-a focul … Citește mai mult
Avers.Dormeai. Te trezesc.Dimineața ne dăruiește iluzia unui nou început.Uitaseși de Vergiliu. Uite hexametrii.Îți aduc multe lucruri.Cele patru rădăcini ale grecului: pământul, apa, focul, aerul.Un singur nume de femeie.Prietenia lunii.Culorile deschise ale atlasului.Uitarea, care purifică.Amintirea, care alege și redescoperă.Obișnuința, care ne ajută să simțim că suntem nemuritori.Sfera și acele care parcelează timpul neoprit.Mireasma de santal.Îndoielile pe … Citește mai mult
Patria.Patria e un marÎntr-o vitrină de băcănie japonezăpe strada Lilihaîn Honolulu, arhipelagul Sandwichsau o placă de patefonascultată în tăcere în Mexico–Maria Tănase lângă vulcanul Popocatepetl–patria e atelierul lui Brâncuși la Parispatria e peisajul lui Grigorescuîntr-o după-amiază de toamnă la Barbizonsau Rapsodia Română auzită într-o dimineațăîn Port au Prince în Haitiși patria e mormântul lui Aron … Citește mai mult
Ioane, Ioane, Ioane, Ioane,Ai murit ca milioane,Ioane, trupul ți l-au frânt,Ioane, fără de mormânt.Ioane, ai murit soldat,Unde te-or fi îngropat,Că-ți rămase țara oarbăSă întrebe-un fir de iarbă.Unde-i Ion, copilul meu,Care m-a iubit mereu,Care nu s-a dus cu dușii,Care s-a bătut cu rușii?Cine să-mi răspundă, cine,Țării tale nu-i fu bine,C-au venit ostiri străinePrecum noaptea nopții vine.Ne-au … Citește mai mult
Sunt săli în memorielungi galerii de tablouritimp scufundat în culori.Sunt săli carnivorerăscruci, coridoare și scăricătre poduriși turnuri înguste și trepte de gresiistrăvechi acoperișuri și țigle intacteși funii suntumbre de viță sălbaticăîmpachetând castele și case umileca pe corăbii încremenite-ncoșmarele mării.Timp scufundatcurajul meu stă în trecutîntreg și atent și pândinduscat în septembrie calmulîn care senină să mor.Timp … Citește mai mult
Ușor ne pare-acum că este totulÎn schimbător trecut irevocabil:Socrate, după ce-a băut cucuta,Vorbește liniștit despre-al său suflet,În timp ce moartea-albastră suie-ncetDin tălpile înghețate; implacabilAjunge spada-n talger de balanță;Impune Roma hexametrul spornicAcestei marmori obstinate-a limbiiPe care, sfâșiată, o vorbim;Și Hengist cu pirații ce străbatTrăgând la rame marea înfuriatăȘi-ntemeiază-un viitor Imperiu;Monarh saxon norvegulu-i oferăPământ de-ngropăciune și înainteDe-apus … Citește mai mult
Noua Anglie și dimineața.Dau colțul pe Craigie.Mă gândesc (m-am gândit)că numele Craigie e scoțianși cuvântul crag e de origine celtică.Mă gândesc (m-am gândit)că în iarna aceasta se află vechile ierniale celor ce-au scris cândvacă drumul este croit dinainteși că suntem fie ai Iubirii, fie ai Focului.Zăpada și dimineața și zidurile roșiipot fi forme ale fericirii,dar … Citește mai mult