Gâște sălbatice în zbor:
șirag de mătănii
în poalele toamnei.
Sub coaja destinului
sapă fără istov
carii memoriei.
Ulmi din alt secol
în oasele mele
și-au mutat oboseala.
Pe râu
un cerșetor strânge scoici
pentru masa de seară
a lui
Dumnezeu
Sensul versurilor
Piesa explorează tema destinului și a memoriei, folosind imagini din natură, precum gâștele sălbatice în zbor și ulmii bătrâni. Sugerează o conexiune profundă între om și natură, dar și o melancolie legată de trecerea timpului și de povara amintirilor.