Primăvara ridică copaci și râuri;
vocea nu este fondată,
pierdut în tine, iubit.
Fără memorie a morții,
în carnea comună,
huruitul ultimei zile
ne trezește adolescenți.
Creat ramură
vă înflorește
mâna mea…
Sensul versurilor
Piesa explorează ciclul vieții și al morții, juxtapus cu imagini ale naturii și amintiri ale adolescenței. Sugerează o pierdere a memoriei morții, poate ca o formă de reîncarnare sau de uitare a suferinței.