Cuțitul lui Muraña a sclipit.
În seara cenușie se oprește
Povestea. De ce oare mă-nsoțește
Ăst ucigaș sinistru nezărit?
Mai mic era Palermo. Gălbejit
Zid de-nchisoare mândru domina
Întreg cartierul. Îl cutreiera,
Vibrând în aer, un sordid cuțit.
Cuțitul. Iată ce-a rămas din el.
Năimit cu austeră meserie:
Curajul. Chipu-i nu se știe,
O umbră doar și-un sclipet de oțel.
O, timp, ce marmuri rozi, menține treaz
Necontenit ăst nume de viteaz!
Sensul versurilor
Piesa evocă o crimă misterioasă petrecută în Palermo, unde un ucigaș anonim, Muraña, și cuțitul său sinistru rămân în memoria colectivă. Timpul erodează realitatea, dar legenda viteazului criminal persistă.
