Daniel Vişan-Dimitriu - Muguri de Piatră Străvezie
Din umbre ce coboară înlănțuind copacii, / Se rup secunde pline de ciocli muribunzi, / … →
Din umbre ce coboară înlănțuind copacii, / Se rup secunde pline de ciocli muribunzi, / … →
Noaptea nu răspunde firelor de iarbă / Când întreabă-n șoaptă: “Fluturii când vin? / Pot, … →
Ce pustie-i strada! Număr pașii / risipiți pe dale de-ntuneric / și-mi ascund un gând … →
Am aflat că noaptea-i o nemărginire / Când privirea Lunii fața-mi lumina / Și-mi șoptea … →
Când primăvara-n muguri părea că se deșteaptă / Și vârfurile ierbii-ncepeau a se-nălța, / Din … →
Pe dale, pe o stradă, într-o urbe, / Se adâncește noaptea de tăcere / A … →
E-nchis castelul tău, sunt zăbrelite / Ferestre, turnuri, uși de altădat’, / Iar zidurile sale … →
S-au pus la sfat mestecenii de aur / În lunca trândăvită, de la drum. / … →
Mi-s ochii stinși și gura mi-e amară, / Mi-ard mâinile de dorul altor mâini, / … →
Printre crengi eu n-am să-mi lunec văzul, / Rătăcind să caut urme seci, / Căci, … →