Pe dale, pe o stradă, într-o urbe,
Se adâncește noaptea de tăcere
A zidurilor prelungite-n curbe
Ce se-nconvoaie-n timp, trădând durere.
E straniu locul care-alungă pașii
Când toiul nopții doarme-n întuneric
Și îi consideră pe toți vrăjmașii
Ce-i tulbură plutirea în eteric.
Lumini de noapte-aprinse pe alocuri,
Învăluie tăcutele secunde
Și se-oglindesc în urmele de tocuri
Ce-au îndrăznit în dale să se-afunde.
E noapte, cald, în cer par să se-njghebe
Lumini pe care-ai vrea să le prefaci
În stele ce-ar putea să te întrebe
C-o voce din vechime: “Ce mai faci?”
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera melancolică a unei nopți într-un oraș, accentuând sentimentul de singurătate și introspecție. Personajul se plimbă pe străzi, reflectând la trecerea timpului și la efemeritatea momentelor.