Versuri corectate și adnotate
Ineluș-învârtecuș,moarte, joc cu lunecuș,în ce inelar căzuși?Juvaerul tău de fumtoate le preschimbă-n scrum,că podoaba-ți de nălucăpică-n deget și-l usucă.Ineluș-învârtecușcu smaragdul jucăuș, –zâmbetele din livezicum le stingi și le-nnoptezi?Mâinile, de ce le-nchizisub un zarzăr cu omizi?Iară ochii – tufănici –de ce-i umpli cu furnici?Viață, negru cărăbuș,moarte, joc cu lunecuș,ineluș-învârtecuș.
De sus în jos vedeau numai mingiile.În nori, într-o fântână putea să vadă numai un chip înecat.În păsări vedeau ouăle sclipind,în ele, fără umbră puiul desfătat.Oase întregi, ascunse în frunze,pândeau când aripile oscilau,sălbăticiți de așteptare, către seară,marginile cuiburilor ne atingeau.Și-apoi într-o prăpastie caldă răsturnațica într-o gură se-nchideau dinții,ne scufundamși în afara caseiorbi de trupurile noastre … Citește mai mult
Micul Oldman se află în jurul numărării ouălor.De fiecare dată când contează, un ou este pierdut.Prietenii mei, nu-i arătați aurul.
Toate Visele noastre,au fost dincolo de Timp,Zei ai Purității de Cristal,din pălmile cărora,își sorbea Străinul Subconștient,al Adevărului Absolut,Pacea,iar acum toți aceștia,zac sparți pe asfaltul murdar,al Gândurilor,Non-Sensurilor Existenței,de unde ne zâmbesc,prin cioburile ce-au mai rămas din ei,tăindu-ne pe alocuri Disperarea,Deșertăciunea și Absurdul,propriei Întrupări,în Nimicnicia acestei Lumi,încercând să determine,Iluziile Vieții și Morții,să ne elibereze de noi înșine.
Vișinii-n floareau dat jos de pe calși pe prințul trufaș.
Mă adresez vouă, capelanilor,Învățători, judecători, artiști,Cizmari, medici, referențiȘi către tine, tatăl meu,Ascultați-mă.Nu sunt tânăr,Fie ca zveltețea trupului meuSă nu vă înșele,Nici albul iritant al gâtului,Nici luminozitatea frunții deschise,Nici puful de deasupra buzei dulci,Nici râsul de cherubin,Nici pasul elastic.Nu sunt tânăr,Fie ca inocența meaSă nu vă impresioneze,Nici puritatea mea,Nici slăbiciunea mea,Fragilitatea și simplitatea.Am douăzeci de ani,Sunt … Citește mai mult
Termometru.„Principalul e să nu ne pierdem mințile”,Auzeam mereuȘi-mi imaginam mințileCa pe niște bobițe de mercurNeastâmpărate, greu de stăpânitȘi gata mereu să se piardă,Pe care mi-ar fi plăcutSă le strâng la un locÎntr-o singură bulă strălucitoare,Așa cum făcusem o datăCând se spărsese termometrul,Culegând în palmăSângele lui argintiu.Adormisem atunci – țin minte –Disperată de somn,Strângând pumnul cu … Citește mai mult
Nimic nu e întâmplare:Nici zvâcnetu-n trup,Nici fructul pe ram,Când totul mă doareCa mierea pe stupCa sarea pe mareȘi totul e pus să omoareCopilul care eram.