Teren de joacă-n față fermecat,
Pe-un cer frumos, albastru-imaculat.
Plutind, un vultur maiestos surâde,
Dar plânge-năuntru fiindcă vede
Cum jos, lipsiți de libertate și de toate,
O mână de nefericiți la rândul lor ar plânge,
Când un război absurd suflete frânge,
Crează animale, monștrii și alți nebuni,
Înlocuiește spiritele calde cu hoarde de păgâni,
Transformă ce-am primit, un paradis teluric,
Făcându-l prin păcat o simplă sferă de cărbuni.
Inconștienți, de rău ghidați din umbră,
Treptat acaparați de propriul întuneric
Prin șoaptele perfide, demonic aruncate
De diavolul ce râde, exact ca un nemernic,
Văzând turma de oi cu suflete secate,
Și-acei ciobani mișei, care, cu o față mândră,
Îndreaptă fix pe hău aproape-ntreaga turmă.
Sensul versurilor
The song reflects on the loss of innocence and the corruption of a beautiful world through war and sin. It depicts a world where suffering and manipulation lead people astray, guided by evil forces.