Anna Ahmatova – Întrebai pe un Cuc Odată
Întrebai pe un cuc odată:„Cât o să trăiesc, știi tu?”Doar o rază tremuratăPrintre pini, în mușchi căzu.Nici un sunet nu străpungeLiniștea-n desiș…Vântul cu răcoarea-mi ungeFruntea pe furiș…
Versuri corectate și adnotate
Întrebai pe un cuc odată:„Cât o să trăiesc, știi tu?”Doar o rază tremuratăPrintre pini, în mușchi căzu.Nici un sunet nu străpungeLiniștea-n desiș…Vântul cu răcoarea-mi ungeFruntea pe furiș…
Stă balai la geamuriMesteacănul nins.Proaspătă pe ramuriNeaua l-a cuprins.Ciucuri moi și floareDe argint i-a pusȘi-a țesut ozoareAlbe până sus.Tihna lângă poaleBlând s-a așternut,Fulgi de aur moalePâlpâie tăcut.Zările aleneDau în jur ocolȘi argint din geneScutură domol.
E timpul înfloririi,virginal,din visemă deșteaptă ciripitul.Aici,la o mie de li de meleagul natal,privesc de trei ani împlinițiasfințitul.Colibă mi-am durat în locpierdut,de oameni temându-mă,de-ale lumii ispite.Pe cărăruieierburi au crescut:tropot n-aștept să audde copite.
Pe balta clară, barcă molatică plutea,Albeți neprihănite curgeau din cer; — voioaseZâmbeau în fundul apei răsfrângeri argintoase;Oh! albă dimineață, și visul ce șoptea,Și norii albi — și crinii suavi — și balta clară,Și sufletul — curatul argint de-odinioară —Oh! sufletul! — curatul argint de-odinioară.
Lacul bătrân…Țuști, plici: o broască.Sunetul liniștii.
Nu mai pot să suport asta!Spun tot ce am spus și înainteToate aceste cuvinte nu au niciun sensAm găsit puțină fericire în ignoranțăCu cât mai puțin aud, tu mai puțin vei vorbi, și așa viața mi se va prelungiO să afli asta oricumLa fel ca înainte..Tot ceea ce îmi spuiMă duce cu un pas mai … Citește mai mult
În colțul buzelor se aratăo rază de aur.Unde somnolândîn tufe de flăcări.Depărtări cu ochi albaștriîncolăcite-n ele însele.Lent amiaza se coaceîn inima miezului nopții.Trăznete zumzăiepe ramurile liniștii.
Cerul acela fără de grabă căzuși mirosi albastru lângă mine,la ceasul trist când stelele luceaucum cupele pe jumătate pline.Ca ochii obosiți de vis, așase desfăceau astralele pleoape,și tulbure, ca-n fundul unei ape,cocorii nopții, ultimii, treceau.Era hotar și liniște-n hotarede s-auzea cum florile trosnesc,ca niște-aripi de înger care crescdeparte, -n mari grădini neștiutoare.
De ce taci tu, haide spune?Spune ceva, doare liniștea.Ce mai faci tu și pe undeÎți umblă inima, când nu e a mea?Lângă tine, singură de prea mult timp. AaaaLângă tine, te chem dar tu n-auzi când te strigDa’ tu n-auzi când te strig..Să vii mai aproape, noapte de noapte.Te strig, însă tu nu vrei să … Citește mai mult
Înscripție pe o casă nouă.Toate stau la locul lor,stă păianjenul în plasăca-ntr-o lume de mătasă.Nu-l încearcă nici un dordin ocolul lui să iasă.Toate stau la locul lor:piatră, floare și ulcior,vatră și amnar și iască.Asta-i legea tuturor:zări să-și facă din pridvor,să se simtă bine-acasă.