Oare am dreptate?
Stau singur câteodată,
Chiar de nu-s…
Și-ascult în juru-mi;
Parc-aș vrea să fiu
Măcar parola,
Să fac parte din duhul
Străin mie,
Împărtășit
În strigăte de bucurie
Auzite! Vecine!…
Să fiu văzduhul
Pripășit,
Așa cum și-alți stingheri
Îs în taina nopților de ierni
Geroase…
… Mă uit cu jind
Și visez
La ferestre cu lumina caldă
Dinspre case.
… Stau mă prăjind,
Mă-ntind
La focurile
Ce se-apropie câte două,
Măturând
De alb, asfaltul…
Măturându-mă
Una cu grund…
… Am scăpat de singurătate!…
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de singurătate și dorința de a aparține unui loc sau unei comunități. Naratorul aspiră să depășească izolarea și să găsească căldură și conexiune în mijlocul nopților geroase.