Versuri corectate și adnotate
Ațipești cu patimă. Nu știuCe voci te cheamă-n depărtare.E focul stins și-i prea târziu.Ți-e stepa casă primitoare.Vezi amurginde depărtări,Năluci, fantasme, ceața-n zare.Eu – cu neliniști și dureri,Tu – doar cu tihnă și-mpăcare.Ce jalnic par în fața ta!Stăpân deplin sunt peste toate,Pe tine să te am aș vrea,Dar nici n-am cum, nici nu se poate!
Iozemiti, Iozemiti, vale tainică și dulce,Pe-al tău sân ca de mătase nemișcat și pașnic luceLac-oglinda cu-a sa față netedă ca un cristal,Vecinie limpezi a lui ape, vecinie far’ de nici un val.Călătorii spun, că lacu-i o minune nestimată,Resfrângând și stânci și arbori în oglinda sa curată,Fără ca de când e lumea cine-va să-i fi zăritApă … Citește mai mult
După viscol o linişte mareDe jur împrejur se coboară.Odihnindu-mă, trag cu urecheaLa glasul puştimii de-afară.N-am dreptate, orbirea m-a prins,Am greşit, fără minte cum sunt!Ca o albă femeie de gipsCade iarna cu faţa-n pământ.Se admiră din cer lucrăturaPleoapelor moarte, lipite strâns.Sub zăpadă-i acum bătătura,Pe lăstari e podoabă de-ajuns.Gheaţa, gara şi vechea platformă,Şanţul, şinele, pădurea uitată,Ce ireproşabilă … Citește mai mult