În fiecare zi se-aud melci cântători,
sunt vocile rădăcinilor străvechi
ce se împletesc cu strălucirea cerului.
Sunt simțămintele amurgului,
briza mării, murmurul aerului,
roua dimineții.
Ei sunt limbi vii;
amintiri ale zilei,
evocarea spiritului,
chitare și viori ce cântă singure.
În culorile limbii noastre
există sânge și rădăcină.
Soarele o încălzește, țărâna o face fertilă,
vântul o mângâie, oprimarea îi dă putere.
Limba noastră guvernează în tăcerea
și-n pacea universului.
Caracoles cantores.
A diario suenan los caracoles cantores,
son las voces de antiguas raices
que se entretejen con el brillo del cielo.
Son los sentidos del crepusculo,
la brisa del mar, la murmullo del aire,
el rocio de la madrugada.
Son lenguas vivas;
memorias del manaña,
evocation del espiritu,
guitarras y violines que cantas solos.
En los colores de la lengua nuestra
hay sangre y rais.
El sol le da calor, la tierra la fecunda,
la acaricia el viento, la opresion le da fuerza.
Nuestra lengua gobierna en el silencio
y en la paz del universo.
Sensul versurilor
Piesa celebrează legătura dintre natură, spiritualitate și limbă. Vocile melcilor cântători reprezintă rădăcinile străvechi și importanța limbii în menținerea identității și a legăturii cu universul.