Versuri corectate și adnotate
Codrule, mândru fecior,Știu că tu n-ai niciun dor,Nici nu plângi, nici nu te doare,N-ai pe nimeni cu dor mare.Toamna bate vântul rece,Ție, codre, frunza-ți treceȘi începi să ruginești,Tot ca mine-mbătrânești.Codre cu lăstarii tăi,Cum s-au dus și anii mei,Tot așa mă duc și eu,Rămâne cântecul meu!
Toate hârtiile meleLe-am cărat cu brațulPe un câmp mare,Le-am semănat solemnȘi le-am arat adâncCu plugul.Să văd ce-o să răsarăDin gândurile acestea,Din bucurii, din tristețe, din fericire,Iarna, primăvara, vara și toamna.Acum mă plimbPe câmpul negruCu mâinile la spate,Mai neliniștit cu fiecare zi.Nu se poate totușiNici o literă să nu fi fost bună!Precis într-o ziCâmpul acesta se … Citește mai mult
Mi-a îngânat stăpâna: „Nu-n file-ngălbeniteStă-mbălsămată taina măririi strămoșești.Amurgul rug de purpuri aprinde: de-l privești,Se-nfiripă-n vâlvoarea-i vedenii strălucite.”Căci, uriașe stoluri la zări încremenite,Zac norii ce, în pragul genunilor cerești,Par pajere-ncleștate de zgripțori din poveștiUmbrind cetăți în flăcări cu turnuri prăbușite.Dar ceața serii-neacă troianele de jar,Atunci mergi de te-așază sub un bătrân stejar,Ascultă mândrul freamăt ce-n el … Citește mai mult
Poate că-ntr-o zi am să mă-ntrebSingur ca HamletSau ca Filip în EscorialPrivindu-se-n nesfârșite oglinzi:Cine e cu mineSă mă ajute și mai continue?.Și-atunci veți apăreaDesculțe și muteVoiSăracelor versuriRăsuflet al meuGâfâitLacrimiȘi strigăt.Ca niște copii înfiațiCulese de pe buzele lumiiȘi replămăditeUna cu mineCopii ai meiAproape legitimiFiindcă-nvestiteCu numele meu.
Ăst cavaler american înaltÎnchide tomul lui Montaigne și pleacăPe câmp momentul unic să-l petreacă:Măreț ca asfințitul nu e alt.Spre punctul depărtat de pe câmpie,Spre zarea aprinsă își croiește drum;Printre răzoare trece, ca acumPrin amintirea celui care scrie.Și se gândește: cărțile-am cititFundamentale și cu ce-am culesDin ele închegat-am înțelesȘi-nțelepciune, cât ne-a fost sortit.Pe-ntinsul țării numele-mi răsuna.Eu … Citește mai mult
Epigonii vechi și noi..(parodie-pamflet, specie literară nerecomandată celor lipsiți de umor..)Mi-a sunat, ieri, telefonul, numărul era „ascuns”,Am avut o ezitare, însă, totuși, am răspuns..Vocea unei secretare, cu accent necunoscut:Legătura cu Maestrul.. numai pentru un minut..(Când am auzit „maestrul” am rămas stupefiat,Asta–i bună, eu, un nimeni, de.. „maestru!” apelat?)Și aud.. pe cine credeți, dar mai bine … Citește mai mult
Păreri de rău că-ntipărit în zilenu ne-a rămas de fier și piatră glasul,că nu ne-am încrustat pe seci pasul,în urmă rupt cu frângeri de șindrile?.O, nu!! Cât de sublim ne-a fost popasul,când, adunând vecia în pupile,am scris cu holda jertfelor fertileși piscul dăruirii-ntreg atlasul.Să nu ne cânte lacrimile multesau rănile nici odele, nici psalții, –ci … Citește mai mult
Poeții incunabulelor, vechii,încercau versul cu scoica urechii,îl mușecau cu dinții și-lspălau cu limba de mâl.În morminte nu se cunoaștece e vers, care-s moaște,numai ceea ce-a fost mânacare-a zugrăvit țărânalutul încă-l junghiecu tăiș de unghie.În zăpezile de crinioase-s de alecsandriniși ce sfântă legesă nu poți alegefruntea poetuluide craniul sonetului!Amară devălmășieîn vechime, în vechie..Poetul e tibiaRegilor din … Citește mai mult
Spune-mi unde să mă duc, spune-mi ce să fac, voi fi acolo pentru tineSpune-mi ce să zic, nu contează dacă-i adevărat, voi spune tot doar pentru tineEram genul de copil care s-ar gândi mereu că cerul cade peste mineDe ce sunt atât de diferit? Sunt marțian?La ce fel de experiment încurcat iau parte?Pentru că nu … Citește mai mult
Sângele cel mai specific,sângele pe care tul-ai păstrat în timp ce toatăoarba specie-l pierdu –.Iată-te-nvelit în sânge,tu, speculativul prinț,ca de-o ultimă noblețea răpusei tale ginți.Și spre slava ne-nțeleasăte ridică lumea multăîntr-o forfotă de săbiirăsunând ca o insultă.