lac

Giorgios Seferis – Hotărârea Uitării

de

Stai, trecătorule, în fața lacului liniștit;marea ondulată și torturatele corăbii,drumurile ce-nfășurau munți și iveau steletoate sfârșesc aici, la tăcuta suprafață.Acum poți să privești liniștit lebedele,te uită, sunt albe ca somnul nopții,fără atingeri lunecă pe-un tăiș subțirece foarte puțin le înalță deasupra apei.Îți seamănă, streine, aripile calmeși le înțelegiîn timp cete privesc înmărmuriți ochiileilorși frunza copacului … Citește mai mult

Giuseppe Ungaretti – Lac Luna Zori Noapte

de

Gingași arbuști, geneDe murmur ascuns…Invidie palidă ruinează…Un om singur treceCu spaima sa mută…O scoică strălucitoaretransporți spre vărsarea soarelui!Te întorci plin de răsfrângeri, suflete,Și regăsești râzândObscurul…Timp, tremur fugar…

Paul Valery – Feerie

de

Luna subțire varsă un fraged licăr sacru,O-ntreagă fustă dintr-un țesut de-arginturi fin,Pe fundament de marmuri unde apare linUmbra purtând o trenă de perle-n voal de nacru.Pe mătăsoase lebede ce-ating de-un stuf opacCarena lor de pană aproape luminoasă,Ea desfrunzește-o roză de nea funinginoasăAle cărei petale scriu cercuri largi pe lac.E vie?.. Ce deșerturi de stinsă voluptateÎn … Citește mai mult

Petru Marinescu – Seară Pe Lac

de

Stăteam pe-un mal, cu apa-ncremenităDe liniștile ce se așezarăPe unda ei, pe-ntunecimea clară,Pe inima de doruri prigonită. Mă năpădea un gând de-odinioarăReapărut din zarea plumbuităȘi mă ducea tăcerea în ispităSpre lacul cu luceferii de seară. Din stele ce străluminau eteruriPeste o boltă plânsă în genuneCădeau ninsori pe umbrele pădurii.. Imensul dintre cele două ceruri,Purificat ca … Citește mai mult

Peter Huchel – Ultima Călătorie

de

Tata-mbrăcat ca vânătorÎn jos spre lac o lua,Cu rouă rece-n albu-i păr,Cu aspre mâini de nea.Prin cimitir şi prin desişPornea spre stuful crud.Peşti clari săreau în păpuriş,Năvodul zăcea ud.Năvodul era greu. AvanÎl împingea c-un par.Noaptea da luntrea cu catranPe lacul de cleştar.Sub chilă – apa în suspin.El împingea încet.Cădeau dungi pale din seninÎn stuful violet.Vârşa … Citește mai mult

Edgar Allan Poe – Lacul

de

Către ***.În floarea vârstei mi-a fost datPrin lumea largă să tot batUn loc pe care-l îndrăgii,Cu triste apele pustiiA unui lac cu negre stânci,Și pini de strajă-n zări adânci.Când noaptea-și flutură în brumeTristul zabranic, peste lumeCând boarea sfântă-avea s-adieȘoptind duios o melodie,Atunci mă deșteptam buimacLa gândul palidului lac.Dar gândul nu era fior,Ci-un vag incant tremurător,Pe … Citește mai mult

Octavian Goga – Lacul

de

Lacul.La geamul meu de lângă lacSe bate apa-n scânduri,La geamul meu de lângă lacSe fac încet şi se desfacÎn mine-atâtea gânduri..Pe rând vin undele de morŞi-n murmur se destramă,Pe rând vin undele de morŞi parc-aleg din gura lorPe nume cum mă cheamă..Eu m-am gândit de-atâtea oriŞi mintea mea se-ntreabă,Eu m-am gândit de-atâtea ori:Ce tainici, nepătrunşi … Citește mai mult

Octavian Goga – Iubirea Mea

de

În munți cu creștetele sure, din albă inimă de stâncă,S-a plămădit în taină lacul, și din prăpastia adâncă.A biruit în drum pământul. Pe veci în matcă statornic,El crește azi și crește mâine, de cer și de lumină dornic.Căci are dragoste cu cerul de-a pururi mișcătoarea apăȘi-n frământarea ei păgână ea coasta zgheaburilor sapă.Cu pumnii sfarmă-n … Citește mai mult

Otilia Cazimir – Lacul

de

Sub întunericul înalt,Își joacă lacul solzii de asfalt.Pădurile-nfoiate, dealul frânt,Turtite-s toate între ceruri și pământ,Iar zările atâta-s de aproape,Că marginea li se coboară-n ape.Doar pe tipsia tulbure și veche,Subțirea stea s-a coborât,În apa grea să-și caute pereche –Că-i singură-ntre nori și-i e urât.Sub malul aspru, încâlcit de scai,Stă lacul mohorât cu ape rele,Cu nuferi morți, … Citește mai mult