Gingași arbuști, gene
De murmur ascuns…
Invidie palidă ruinează…
Un om singur trece
Cu spaima sa mută…
O scoică strălucitoare
transporți spre vărsarea soarelui!
Te întorci plin de răsfrângeri, suflete,
Și regăsești râzând
Obscurul…
Timp, tremur fugar…
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de singurătate și melancolie în contextul naturii efemere. Imaginile poetice sugerează o căutare interioară și o acceptare a obscurului.