Aleksandr Puskin – Rusalka
În stejărișul cel sălbaticCălugărul s-a afundat,Trăind tot trist și singuratic,În posturi, rugă și oftat.Cu o lopată preasmerităEl și-a săpat al său mormântȘi pentru moartea-i multdorităSe tot ruga la orice sfânt.Dar, într-o vară, când în pragulColibei sale se ruga,Văzu aiurea cum dubravulÎncet-încet se-nnegura;Văzu cum ceața peste lacuriSe așternea, iar luna-n noriAluneca încet pe lacuri,Parcă-nroșită de fiori.Privi … Citește mai mult