Petru Marinescu – Seară Pe Lac
Stăteam pe-un mal, cu apa-ncremenităDe liniștile ce se așezarăPe unda ei, pe-ntunecimea clară,Pe inima de doruri prigonită. Mă năpădea un gând de-odinioarăReapărut din zarea plumbuităȘi mă ducea tăcerea în ispităSpre lacul cu luceferii de seară. Din stele ce străluminau eteruriPeste o boltă plânsă în genuneCădeau ninsori pe umbrele pădurii.. Imensul dintre cele două ceruri,Purificat ca … Citește mai mult