Cincinat Pavelescu – Nocturna
Pe sulițele ascuțite-a galbenelor trestii plouăUn tremur vag de lună nouă,Iar nuferii, când raza-i bate,Par, în acea singurătateCe frica-ncepe s-o propage,Că-s niște mici arhipelage!Pe lacu-n umbră se deșiră dantela lungă-a unei morți.E ca o ceață ce s-așterne pe cuta undelor ușor,O stea ce pică face-o dungă și-argintul ei căzut departeAprinde-o stranie lucire în părul umbrelor … Citește mai mult