Versuri corectate și adnotate
Făcând lumină în mine.Făcând lumină în mineSe-ntunecă în jur,Când se apropie zorii,La mine se-nsereazăNu pot vedea și-n afarăȘi-nlăuntru în același timp.Fructele, florile, fiareleLe pot inventa numai când nu le găsesc.Nimic din ce ascund nu trăieșteDincolo de hotarele mele.Niciodată, niciodată nu se va spargeEchilibrul perfectCare doarme-ntre lumeȘi sufletul meu?Numai pentru că nu există-n afarăÎl văd în … Citește mai mult
Grădina triunghiularăpe care o strivesc în mânărevarsă flori de apăAlbine cu parfum albastruFosforescente ca ochii dușmanilorîncrustați în oasele mele
Pe poteci neumblate,Prin lăstărișul de la marginea bălților,Evadat din voința care se dă în spectacolDin toate normele proclamate până în prezent,din toate plăcerile, profiturile și conformismele,Din care prea îndelung mi-am hrănit sufletul.Acum descopăr în mine norme încă neproclamate,mi-e teamă că sufletul meu,Că sufletul omului în numele cărui vorbescîși află plăcerea în camaraderieȘi singur cu mine, … Citește mai mult
Adesea-mi vine să mă rogGlasului meu, precum un cerbÎn care-a fost ascuns un herbNeînțeles, de inorog.Ascult uimită cum se schimbăGându-mi stângaci în regi și zeiÎnțelegându-se-ntre eiÎntr-o de mult uitată limbă.Silabe mi se strâng în pieptStrăine, fără să mă-ntrebe,Neiertătoare și superbe.Nu mă mai mir. Ascult, aștept.Număr cum picură rar, reci,Îndepărtat ca dintre stele,Din rotunjirea gurii meleMoartea … Citește mai mult
Cum tremuri! Îți scăpară ochii de urăEști fiară, în fratele tău când lovești,Și nu simți că demonul patimii oarbeTot ție odihna vieții ți-o fură.Tot ție puterea și mintea ți-o soarbe,Și nu simți că propriu-ți suflet rănești.Nici masa, nici somnul, nimic nu-ți tihnește!Tu cauți cu sete cuvântul hain;Veninul din suflet te arde pe limbă,A furiei ghiară … Citește mai mult
Aici cele mai fragile frunze ale mele și totuși cele mai puternice, durabile;Aici umbresc și îmi ascund gândurile – eu însumi nu le expun,Și totuși, mă expun mai mult decât toate celelalte poezii ale mele.
O fugă neoprită decât rarÎntre două aniversări,Cât să-ți tragi răsuflareaCa să poți fugi din nou,O fugă în somn, în tăcere,În cărți, în alcool,N-are importanță unde,În ură, în dragoste,Tot ce contează este să fieCât mai completă;O fugă în tine însuți cât mai adânc,De afară, din calendar,Să nu se mai vadăDecât cel mult o spinare acoperită de … Citește mai mult
Îți scriu scrisoarea astacum le-ai scrie plămânilorca să-i vestești ce mai e nouîn legătură cu genunchiiși buzele când murmură oceandar n-am să ți-o trimitde ce să-ngrămădeștipeste cuvânt cuvintepântecul tău vocalainima ta limbaj rotund?mă recitescsă pot în carnea ta să lunecmesajal unui meteor răsfățatpoftim și semnătura meaîți scriu scrisoarea astacu salivă regală.
Gândesc la ceea ce scriu eu din șidespre mine: ca și cum aceasta arfi esența, rezumatul;Despre istorie: ca și cum istoria, oricât decompletă, n-ar fi mai puțin completădecât poemele mai sus înșirate;Ca și cum fragmentele ei, vagi amintiri ale popoarelor,ar putea fi la fel de durabile ca poemelemai sus înșirate;Ca și cum n-aș fi adunat … Citește mai mult