Am întâlnit un vizionar.
El ținea în mână
Cartea înțelepciunii.
„Domnule”, m-am adresat,
Lasă-mă să citesc.
– Copil… a început.
„Domnule”, am spus,
„Nu credeți că sunt un copil,
Căci deja știu mult
Din ceea ce țineți.
Da, mult.”
El a zâmbit.
Apoi a deschis cartea
Și a ținut-o înaintea mea. –
Ciudat că ar fi trebuit brusc să orbesc.
Sensul versurilor
O întâlnire cu un vizionar care deține cunoașterea supremă se transformă într-o experiență deziluzionantă. Dorința de a accesa înțelepciunea se lovește de o barieră inexplicabilă, sugerând că adevărata cunoaștere nu poate fi obținută prin mijloace convenționale.