Versuri corectate și adnotate
7.Cântul meu n-are podoabeȘi nici straie de la piațălângă sunetele oarbeȘoapta Ta nu-mi va da viață.Risipit fără de mineȘed de pasul Tău alăturiȘi de fală mi-e rușineCe și-o poartă-n el poetul.Lasă-mi traiul în modesteAdevăruri ca să fieCa și fluierul de trestiiCe îl umpli-n melodie.
Infinit creat sunt, Doamne,Așa hotărî Cuvântul,Sunt un vas golit în toamnePrimăvara împlinit el.Micul fluieraș din trestiiL-ai purtat pe deal și valeMelodie de povesteIar și iar cântai în cale.Inima-mi ușor atinsăDe iubirea palmei sfinteCând se simte-n teamă strânsă,Când se umple de cuvinte.Darurile Tale sacreVin prin degetele-Ți fineCând obrazu-mi râde-n lacrimi,Când plâng lacrimi de lumine.Secolele pământeșteTrec prin … Citește mai mult
Fui chemat la sărbătoareCu ospăț de lume dată –Viața binecuvântareMi-a fost în trăirea toată.Ochii mei vedeau și ca săAud tot urechi avusei –Mi s-a dat să cânt la masăȘi-am făcut tot ce putusei.Sufletul însă îmi sperăClipa când va fi în fațăSă văd chipul Tău și fărăUn cuvânt să-ți spun o viață.
Lungă-mi e călătoria,Calea mea e fără capătȘi nu știu de veșniciaVa putea în ea să-ncapă.Carul zorilor îl prinseiAvântat prin lumi deșarteLăsând urme-n stele stinseCât și-n aștri aprinși în noapte.Asta-i cea mai lungă cale,Dar spre sine cea mai simplăAducând la idealeVersuri care se întâmplă.Trebuie la porți străineCa să bați să-ți găsești poartaSă treci lumile cu sineUn … Citește mai mult
8.De-au îmbobolit copilulStraiele strălucitoare,Orice pas i-ar fi în silăȘi fricos de depărtare.Va privi numai cu tângăÎnspre joaca-n veselie,Nu cumva să le atingăCu vreun pic de murdărie.Maică, nu i-ai dat spre bineLanțurile aurite,Dacă-i rupe din lumineAvântarea înainte.Și-l lipsesc ca să învețePrin comunicări modesteCe măreață frumusețeViața omenească este.
Lasă-mă lângă picioareSă-mi aștern viața-n paceVis și soartă, și lucrareDupă-aceasta le voi face.Sufletul când nu Te vedeInima n-are astâmpărTihna toată mi se pierdeȘi-i greu tot ce mi se-ntâmplă.Acum vara în fereastrăÎmi bătu cu-oftări și susurCântă-albinele albastrăMelodie prin flori dusă.Veni ora-ndepliniriiSoarta când ți-oi pune-n fațăCa să cânt în mulțumireÎn atât surplus de viață.
Câte pofte mă sugrumăȘi ce jalnic mi le cer euMă ferești ca a lor urmăSă-mi păteze adevărul.Toată viața mi-i pătrunsăÎn această milă careNu îmi dă nicicând răspunsulPentru poftele flecare.Zi cu zi mă faci mai vrednicDe aceste daruri sfinteCe un om nici nu le vedeNecerându-le în minte.Cerurile, viața-n cugetCorpul meu pulsând în sângeȘi de cheful care-mi … Citește mai mult
GITANJALI – Ofranda Lirică.Viața vieții mele,mereu mă voi sili să-mi păstrez trupul curat,știind că pe fiecare mădularodihnește atingerea Ta de viață dătătoare.Mereu mă voi silisă păzesc de toată înșelăciunea cugetul meu,știind că Tu ești Adevărulcare deșteaptă lumina minții în sufletul meu.Mereu mă voi sili să frâng răutatea inimii meleși să țin în floare iubirea mea,știind … Citește mai mult
Viață a vieții meleNu mi-aș vrea pe fire-o patăȘtiind că mă speli de releCu atingerea-Ți curată.Mă voi depărta-n rușineDe gândirile-n minciunăFiindcă Tu – dreptate-n mineAi aprins lumina bună.Vreau s-alunge tot amarulInima-mi din orice tainăCăci, făcându-Ți-o altarul,I-ai dat dragoste și haină.Parcă-aș îndrăzni s-arateTraiul meu Cuvânt ce-nvațăVrând să cred c-asta se poateCăci ești Viață-n a mea viață!
10.Iată Calea ce îți poartăPașii Tăi într-o mâhnireTreci prin cei mai fără soartăNecăjiți în oropsire.Vrând să-nchin ființa-mi toatăNu ajung la împlinire –Treci prin cei mai fără soartăNecăjiți în oropsire.Semeția n-are poartăUnde-n haine de smerireTreci prin cei mai fără soartăNecăjiți în oropsire.Inima-mi nu vrea să-mpartăCalea Ta când cu IubireTreci prin cei mai fără soartăNecăjiți în oropsire.