Viață a vieții mele
Nu mi-aș vrea pe fire-o pată
Știind că mă speli de rele
Cu atingerea-Ți curată.
Mă voi depărta-n rușine
De gândirile-n minciună
Fiindcă Tu – dreptate-n mine
Ai aprins lumina bună.
Vreau s-alunge tot amarul
Inima-mi din orice taină
Căci, făcându-Ți-o altarul,
I-ai dat dragoste și haină.
Parcă-aș îndrăzni s-arate
Traiul meu Cuvânt ce-nvață
Vrând să cred c-asta se poate
Căci ești Viață-n a mea viață!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o devoțiune profundă față de divinitate, căutând purificarea și iertarea. Vorbitorul își dorește să își dedice viața divinității, recunoscând-o ca sursă de dragoste și lumină. Este o pledoarie pentru o viață trăită în adevăr și credință.