Infinit creat sunt, Doamne,
Așa hotărî Cuvântul,
Sunt un vas golit în toamne
Primăvara împlinit el.
Micul fluieraș din trestii
L-ai purtat pe deal și vale
Melodie de poveste
Iar și iar cântai în cale.
Inima-mi ușor atinsă
De iubirea palmei sfinte
Când se simte-n teamă strânsă,
Când se umple de cuvinte.
Darurile Tale sacre
Vin prin degetele-Ți fine
Când obrazu-mi râde-n lacrimi,
Când plâng lacrimi de lumine.
Secolele pământește
Trec prin viața-mi omenească
Dar un loc încă-și găsește
Cântecul să înflorească.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o relație profundă cu divinitatea, recunoașterea creației divine și acceptarea darurilor sacre. Este o reflecție asupra rolului divinității în viața omenească și a inspirației găsite în credință.