Versuri corectate și adnotate
Puternic arde-a stelelor arcadă,Calea Lactee se prelinge lent.Iar curtea troienită de zăpadăE doar un licăr, viu, fosforescent.Lumina vânătă şi argintie,Luminile lui Orion din cer,Te-mbracă, pură, ca-ntr-o feerieVrăjind ninsorile captive-n ger.Fosforic aburesc zăpezi, şi – iatăZăresc cum scapără din gene-acumPe umerii tăi leneş aruncată,Blana de gheaţă ca un alb parfum,.Cum pâlpâie cerceii, cum palpităÎntunecaţii ochi ca … Citește mai mult
E tare frig, amarnic frig,divin senin de sticlăși pomii suri cu ramul golreînfloresc pe ziduri. Resfiră vântul zurgălăilipind pe geam petale,pitici voinici în aer daucu lăncii de mătase. Prin vine sau aievea-n gândpetrece un susur rece…descântă Grieg fiori de frigși-n nefire piere. Dar stăruie pe cer de gerun soare sur de gheațăce viață dăruie și … Citește mai mult
Zăpada strălucește-n amurg,Nici o urmă nu-i pe eaȚarămul ascuns de lume,Este-mpărăția meaAici e totul ca furtuna ce-o trăiescȘtiu c-am încercat, nu pot s-o oprescNu te arăta, nu-i primi fața bună, tu trebuie să fii zăvorul tras și încuiatDar au aflat, s-a întâmplat, s-a întâmplat, eu nu am mai rezistatS-a întâmplat, s-a întâmplat, pe un alt … Citește mai mult
Hai, sub tălpi trosnesc omături,Noaptea-i clară, gerul tare,Caii înhămați pe lăturiN-au, de frig, la troică stare.Sui, în cergi te-nfășur bine,Drum și noapte-s fără hop.Tu, tăcând, eu, dus în mine,Călători cu niciun scop.1847
O iarnă în care prisăcarii văzduhului au închisalbinele de zăpadă în stupi de gheață.O iarnă în care fulgii aruncau din batiste de vânt lacrimile în copca ochiului.Omătul înghesuit la gura sufletelor încăpuse într-o sclipire de zăpadă.Neaua înghesuită la gura cuvintelor încăpuse într-un singur vers de omăt.Iarna-n care Dumnezeu a făcut primul om de zăpadă, spui,cu … Citește mai mult
IOblonitu-mi-a fereastraGerul, cu-a lui flori de gheață,Și, în toată casa asta,Eu sunt singura viață.Dac-ar fi un foc în sobă,Mi-ar părea că suntem doi,Aș mai sta cu el de vorbă,Mai uitând cele nevoi.Ne-am pricepe-n noi plânsul,Eu cenușă, el scântei,Câte nu mi-ar spune dânsulDin poveștile cu zmei!Anevoie vremea treceCând urâtul greu te-apasă.Ce ursuză-i vatra rece!Parc-aș sta c-un … Citește mai mult
Gerul aspru şi sălbatic strânge-n braţe-i cu jelireNeagra luncă de pe vale care zace-n amorţire;El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre zoriC-un văl alb de promoroacă şi cu ţurţuri lucitori.Gerul vine de la munte, la fereastră se opreşteŞi, privind la focul vesel care-n sobe străluceşte,El depune flori de iarnă pe cristalul îngheţat,Crini şi roze de … Citește mai mult
În păduri trosnesc stejarii! E un ger amar, cumplit,Stelele par înghețate, cerul pare oțelit,Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoarePare-un lan de diamanturi ce scârție sub picioare.Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteiosCa înaltele coloane unui templu măiestos,Și pe ele se așază bolta cerului senină,Unde luna își aprinde farul tainic de lumină.O! tablou măreț, fantastic!.. Mii … Citește mai mult
Pe-a calendarului meu claieData-n rubin a înflorit,Iar palmieri și evantaieGerul pe geam a făurit.Uzoru-a curs aripă moale,Strălucitor ca val divinȘi a brădet în portocaleAdie-n casa mea senin.
Pogorât-a iarna asupra noastră:pajiștea și codrul zac sub gerul greu, tăcut,cântul dulce altădată, în tăcere s-a pierdut.Ah, de-aș vedea copile, mingea lor zburând pe drum,s-ar auzi și acum tril de pasăre măiastră.Aș vrea să dorm cât ține iarna-n lungul ei amar,căci treaz mă apasă gerul greu și viforul barbar,puterea-i domnește larg, nemărginită-n jur,dar știu că … Citește mai mult