Pogorât-a iarna asupra noastră:
pajiștea și codrul zac sub gerul greu, tăcut,
cântul dulce altădată, în tăcere s-a pierdut.
Ah, de-aș vedea copile, mingea lor zburând pe drum,
s-ar auzi și acum tril de pasăre măiastră.
Aș vrea să dorm cât ține iarna-n lungul ei amar,
căci treaz mă apasă gerul greu și viforul barbar,
puterea-i domnește larg, nemărginită-n jur,
dar știu că vine maiul, blând și cald, și pur.
Atunci sub flori, trezi-se-va ce-acum nămeți ascund.
Sensul versurilor
Piesa descrie sosirea iernii și efectul ei asupra naturii, evocând un sentiment de melancolie și pierdere. Totuși, există o speranță subtilă pentru venirea primăverii și renașterea naturii.