Hai, sub tălpi trosnesc omături,
Noaptea-i clară, gerul tare,
Caii înhămați pe lături
N-au, de frig, la troică stare.
Sui, în cergi te-nfășur bine,
Drum și noapte-s fără hop.
Tu, tăcând, eu, dus în mine,
Călători cu niciun scop.
1847
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie solitară printr-un peisaj hibernal, accentuând sentimente de melancolie și introspecție. Personajele, izolate în mijlocul gerului, par a călători fără un scop precis, pierdute în propriile gânduri.