Zăpada strălucește-n amurg,
Nici o urmă nu-i pe ea
Țarămul ascuns de lume,
Este-mpărăția mea
Aici e totul ca furtuna ce-o trăiesc
Știu c-am încercat, nu pot s-o opresc
Nu te arăta, nu-i primi fața bună, tu trebuie să fii zăvorul tras și încuiat
Dar au aflat, s-a întâmplat, s-a întâmplat, eu nu am mai rezistat
S-a întâmplat, s-a întâmplat, pe un alt drum am plecat
Ce spun toți nu e treaba mea, fie ger mereu, de azi gerul e prietenul meu
Ciudat cum totul pare departe și uitat
Și cu temerile mele deodată au încetat
E timpul meu să mă pornesc, să văd ce pot, ce reușesc
Să fie numai cum vreau eu mereu
S-a întâmplat, s-a întâmplat, sunt vântul stârnit din cer
S-a întâmplat și lacrimile-mi pier, liberă
Aici în ger, vântul să-l pornesc…
Puterea mea domnește în cer și pe pământ
Și sufletu-mi roiește peste crestele de argint
Un jurământ puternic azi am făcut, eu nu mă mai întorc, trecutul e trecut
S-a întâmplat, s-a-ntâmplat, cad în somn, eu m-am deșteptat
S-a întâmplat, s-a întâmplat și-n viață am plecat
Stau aici liberă mereu, vântul să-l porneeesc de azi cerul e prietenul!
Sensul versurilor
Cântecul descrie o transformare personală profundă, o eliberare de trecut și o îmbrățișare a propriei puteri. Protagonista găsește forță în singurătate și în elementele naturii, hotărând să-și croiască propriul drum.