Zăpada strălucește în amurg
Nici o urmă nu-i pe ea
Tărâmul ascuns de lume
Este împărăția mea,
Aici e totul ca furtuna ce-o trăiesc
Știu c-am încercat, nu pot s-o opresc.
Nu te arăta, nu-i primi
Fața bună tu trebuie să fii
zăvorul tras și încuiat, dar au aflat.
S-a întâmplat, s-a întâmplat
Eu nu am mai rezistat
S-a întâmplat, s-a întâmplat
Pe un alt drum am plecat,
Ce spun toți, nu e treaba mea!
Fie ger mereu, de azi gerul e prietenul meu.
Ciudat cum totul pare
Departe și uitat
Și cu temerile mele
Deodată au încetat,
E timpul meu să mă pornesc,
Să văd ce pot, ce reușesc
Să fie numai cum vreau eu, mereu!
S-a întâmplat, s-a întâmplat
Sunt vântul stârnit din cer
S-a întâmplat, s-a întâmplat
Și lacrimile-mi pierd
Liberă, aci în ger
Vântul să-l pornesc.
Puterea mea domnește-n cer și pe pământ
Și sufletu-mi roiește peste crestele de argint
Un jurământ puternic azi am de făcut
Eu nu mă mai întorc, trecutul e trecut!
S-a întâmplat, s-a întâmplat
Ca din nori eu m-am deșteptat
S-a întâmplat, s-a întâmplat
Și în viață am plecat
Stau aici, liberă mereu
Vântul să-l pornesc, de azi gerul e prietenul meu!
Sensul versurilor
Piesa descrie o transformare personală profundă, o eliberare de constrângeri și o acceptare a propriei puteri. Protagonista își îmbrățișează adevărata identitate și se desprinde de trecut, găsind libertate și forță în propria individualitate.