Gerul iar trage cu tunul,
Dârdâie-al pământului cățel,
Adevarul se-mparte la unu
Și rămâne la el.
Mișună albul pe câmp,
Furnicarul acesta de fulgi!
Saltul iepurelui plăpând
Cu un țipăt îl frângi.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj hibernal rece și fragil, unde frumusețea albului este juxtapusă cu asprimea gerului și vulnerabilitatea vieții. Natura este prezentată ca un loc deopotrivă frumos și periculos.