Doamne, tu te ții de glume?
Nu ne vezi mizeria?
Pentru ce-ai lăsat pe lume
Geruri ca-n Siberia?.
Nu mai este mămăligă,
Vremile-s teribile.
Astăzi toată lumea strigă:
„N-avem combustibile! „.
Nu e chip de dimineață
Să mai bați trotuarele
Că-ntr-o clipă îți îngheață
Nasul și picioarele.
Astă-noapte mi se pare
Gazda mea, Emilia,
S-a-ncălzit la lumânare
Cu toată familia!.
Casele sunt dezolate:
Sobele și vetrele
Stau cu gurile căscate..
Ger, de crapă pietrele!.
Plitele de fier îngheață
Fără foc, deoarece
Nu găsești cărbune-n piață
Să chiorăști un șoarece!.
Doamna Șvarț alaltăsară
Cât pe-aci să leșine:
O pisică vrând să sară
Între două streșine,.
Cum furase o bucată
Nu știu din ce cratiță,
A îmcremenit deodată
Ca o caracatiță!
Sensul versurilor
Piesa descrie greutățile vieții în timpul iernii, cu accent pe frig, lipsa resurselor și disperarea oamenilor. Este o critică socială subtilă, prezentată printr-o serie de imagini puternice și exemple concrete.