Nici azi nu-mi aduce nimic lumina,
Și timpul sfârșește în gând și-așteptare,
Voi fi (dar mai pot eu să fiu?) ca grădina
Ce-n ger împietrește, cu pomii în floare.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de deznădejde și așteptare zadarnică. Vorbitorul se simte blocat în timp, incapabil să mai găsească bucurie sau speranță, asemeni unei grădini înghețate.