La margine de gânduri, undeva,
lumini lansate, aspru, -n întuneric
aprind un cer al minţii, şi-ar putea
să o transforme-ntr-un decor isteric.
Un vânt stârnit aiurea bate iar
prin lanul grijilor înţepătoare
ce au trecut de piatra de hotar
şi holda au schimbat-o la culoare.
E prea mult roşu în acest tablou
ce pare să devină-apocaliptic,
cu sunete întoarse în ecou
din marginile cerului eliptic.
Plezneşte câte-un spic şi, rând pe rând,
un trăznet face altul să mai moară,
iar vântul răscoleşte-un singur gând:
„E rău când mintea-ncepe să te doară”.
Un fel de morală:.
Când faci atâtea lucruri
Gândite într-o doară,
Prin mintea de pe urmă,
Curând, o să te doară.
Daniel Vişan-Dimitriu
(20 aug. 2015, Vol.”Parfum.. vesel”)
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de suferință mentală intensă, comparată cu o migrenă. Explorează sentimente de regret și consecințele acțiunilor nechibzuite, sugerând că suprasolicitarea mentală duce la durere și disconfort.