Dorințe, regrete, uitare,
se scurg printre gânduri și dor,
lovite de-o grea nepăsare,
în vechi amintiri care mor.
Speranțe și planuri și vise
se-aștern peste stânci de mândrii,
zăvozi ai iubirii ucise
în inimi rămase pustii.
Cuvinte-ntre rânduri ascunse,
ce par să închege un tot,
sunt stropi de-ntrebări nerăspunse
păstrate-n al minții chivot.
Se scurg, în tumult, și provoacă
neliniști în stratul de prund,
al minții, ce-i doar o băltoacă
în care atâtea se-ascund.
Și, totuși, din marea cădere,
în spume și albe, apar,
dansând în extaz și plăcere,
noi chipuri, în mintea altar.
Daniel Vișan-Dimitriu
(31 aug. 2015, Vol.”Zece”)
Sensul versurilor
The poem explores the complex landscape of the mind, filled with desires, regrets, and forgotten memories. Despite the pain and disillusionment, the poem suggests a possibility of renewal and transformation, with new images emerging from the depths of despair.