În fața mea, doar pantele abrupte
și stânci, bucăți de clipe ce-au căzut
din timpul meu, din tot ce n-am putut
să mai salvez din paginile rupte.
Cum au ajuns deasupra mea esențe
din tot ce-a fost, încerc să deslușesc
urcând, pășind pe gânduri ce rănesc
și îmi transformă sufletul în zdrențe.
Privesc în jos, dar norii-mi sunt cortine,
iar ce-i în jur îmi e nedefinit
pe calea ce mai aspră îmi devine.
Continui mersul către un sfârșit
al drumului pe care merg silit,
trecând prin gânduri aspre, caudine.
Daniel Vișan-Dimitriu
(28 apr. 2018, Vol. “Eterna căutare”)
Sensul versurilor
Piesa exprimă o călătorie interioară dificilă, marcată de obstacole și suferință. Vorbitorul se confruntă cu gânduri dureroase și încearcă să găsească un sens în mijlocul incertitudinii, simțindu-se forțat să continue pe un drum anevoios.