Sunt pulsul zilnic de pârâu, ce pleacă din izvor
Prin capilare fine, cu-nceput în picuri de celule
Dintr-un imens întreg, divers, compus din molecule..
Aflat pe un traseu codificat, cursiv-lănţuitor.
Gânduri mi-adun din filamente-n vârf de ac,
Răspunzător pe unde trec, nedeversând de maluri.
Sunt un torent nestăvilit printre pulsaţii-n valuri;
Caverne de alveole şi circumvoluţii am vieţii leac.
Talaz mi-e diafragma, pompez sânge peste ţărmuri,
Păşesc, tentacule le-ntind la cer, să cer s-ajung sfârşit.
Am Hubble, lupe-n terminale dintr-un hard nemărginit..
Sunt Universul din mojarul infinit, un mix de cărnuri.
Sunt nano diferenţa d-existentul de-o secundă,
Ştiut mi-adun sudori, din tomuri pluviale în oceane.
Sunt gândul exploziv ce se prăvale piroclastic din vulcane,
Infimul eu.. Încerc să scap de la dezastru bula albastră, o muribundă.
În fond sunt eu, ce îmi doresc să fiu, un „individ”,
O particularitate de inegalat, o amintire nesfârşită,
Nu doar o componentă de duzină, din mulţimea cert finită..
Mă străduiesc să fiu particula, fără de care viitorul va fi vid.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea că fiecare individ este o particulă unică și esențială în univers. Vorbitorul își exprimă dorința de a fi o individualitate memorabilă, nu doar o componentă anonimă, subliniind importanța fiecărei existențe pentru viitor.