Versuri corectate și adnotate
Ce-o să mă coste lenea inerției!Îmi pierd timpulcu ochi fixați aiurea,neștiut de nimeni, doar îmi purtând securea,inconștient d-epuizarea avuțieiabstracte,partajată între două actefără a mi se indica nici anotimpul;cât va dura plăcereafără a mi se cunoaște în vreun fel vrerea.Oare tu cum numeri..și ce-nseamnă folos?..Al cui?..Pe cine porți pe umeri;căci nu mi s-a propussă iau ceva … Citește mai mult
Cu ochii larg închișiOmule, ți-ai ales viațaCu ochii larg închișiZici: Bună dimineața!Dar dimineața astaNu-i bună pentru tineCu ochii larg închișiVei judeca și mâineCu ochii larg închișiTu mâine vei trăiȘi tot așa, omulePoate vei și muri.
Dorințe, regrete, uitare,se scurg printre gânduri și dor,lovite de-o grea nepăsare,în vechi amintiri care mor.Speranțe și planuri și visese-aștern peste stânci de mândrii,zăvozi ai iubirii uciseîn inimi rămase pustii.Cuvinte-ntre rânduri ascunse,ce par să închege un tot,sunt stropi de-ntrebări nerăspunsepăstrate-n al minții chivot.Se scurg, în tumult, și provoacăneliniști în stratul de prund,al minții, ce-i doar o … Citește mai mult
De ce cu atâta ușurință spunem mor,Tratând și drama-n superficial,Ne păcălind, luând muribundul în ușor,Crezând că-l vindecăm cu teatral?De ce cu atâta ușurință ne urâm,Uitând de suferința ce-o produce,Când fără suflet amiciții omorâmȘi punem dragostei semnul de cruce?De ce cu atâta ușurință ne mințim,În loc de-un pur și simplu’ adevăr,Esențial; o viață scurtă, să ne … Citește mai mult
Gândul 11.Eu cred că un om este ceea ce își aduce amintedespre sine însuși. Bunăoară, eu mă consider pemine ceea ce îmi aduc aminte că sunt. De astauneori oamenii sunt în aparență schimbători sau auumori diferite.De fiecare dată îți aduci aminte alte lucruri despretine însuți.
E liniște-n pădurea de stejarÎn orele în care arde iarTot cerul dintr-o vară de coșmarCe n-are, pentru raze, un acar.Căci razele, ca trenuri fumegândUrmează doar o cale, ca și cândAr vrea să ardă sunetul plăpândAl unei voci din început de gând.Își tace, gândul, glasul cel dintâiȘi pune câte-o rază căpătâiȘtiind că-n viitor, de sub călcâi,Ea … Citește mai mult
Sunt pulsul zilnic de pârâu, ce pleacă din izvorPrin capilare fine, cu-nceput în picuri de celuleDintr-un imens întreg, divers, compus din molecule..Aflat pe un traseu codificat, cursiv-lănţuitor.Gânduri mi-adun din filamente-n vârf de ac,Răspunzător pe unde trec, nedeversând de maluri.Sunt un torent nestăvilit printre pulsaţii-n valuri;Caverne de alveole şi circumvoluţii am vieţii leac.Talaz mi-e diafragma, pompez … Citește mai mult
De la câtă vreme-ncoaceRău mă doare inima,Nu mă doare de durere,Mă doare de gânduri grele.Omul când îmbătrâneșteCu inima nu glumește,Zice și copilu-ăl mic„Ești bătrân, nu știi nimic!”.
La margine de gânduri, undeva,lumini lansate, aspru, -n întunericaprind un cer al minţii, şi-ar puteasă o transforme-ntr-un decor isteric.Un vânt stârnit aiurea bate iarprin lanul grijilor înţepătoarece au trecut de piatra de hotarşi holda au schimbat-o la culoare.E prea mult roşu în acest tablouce pare să devină-apocaliptic,cu sunete întoarse în ecoudin marginile cerului eliptic.Plezneşte câte-un … Citește mai mult
Se gudură de câte ori mă vedeși nu știu să-l privesc, așa, prin sticlă,fără vreun gând, ce-i pus ca să mă-ntrebe,sau să-l ador, să-mi fac o inima mai mică,să-i dedic clipa c-un minut de întrerupt..că oricum nu pierd, chiar şi de trecerea-i unicăși totu-i scurt și pare a fi tot o întâmplare; cică,e mai bine … Citește mai mult