Versuri corectate și adnotate
Strofă:M-am născut din scrâșnitul dinților și pumnii strânșiCe-ar fi zdrobit capete, de dragul ochilor plânșiȘi-n urletele astupate înainte de somnDin neputința de-a accepta ideea că sunt omȘi-aș fi rupt cu dinții din carnea de șobolanCe îndrăznea a mișuna prin lume, fără voia meaLa rândul meu, eram un parazitDar simțeam că sunt singurul parazit îndreptățitȘi privesc … Citește mai mult
Cum oceanu-nțărâțat turbatu-i! –Răcnind înalță brațele-i spumate,De nori s-agață, -n bolta lumei bate,Până furtuna-l reîmpinge-n patu-i.Sălbatecul! Van fulgeri fricoșateApără cerul.. El încredințatu-iCă bolta cea albastră e palatu-i;Cu-asalt s-o ia el vrea – ca pe-o cetate.Rănit de fulgere, el se înmoaieȘi c-o poveste îl adoarme-o boareȘi-n vis – un cer în fundu-i se îndoaie.Tot ce-a dorit … Citește mai mult
Fulguie-o velă solitarăPe-albastrul mării nesfârșit.Ce-o fi pierdut în altă țară,Acasă ce-o fi părăsit?Îi vuie-n față vânturi, valuri,Catargul scârțâie-n ghioc.Vai! nu râvnește idealuriȘi nici nu fuge de noroc.Desubtu-i unda lină sună,Deasupra – razele-n cununi,Ci ea, rebela, vrea furtună,De parcă tihna-i stă-n furtuni.
În fum de nori furtuna urlăPe noaptea apelor adânci,Se-nalță marea ca o turlăȘi se prăvale peste stânci;Lung fulger – șarpe de jăratic –Le-ncinge fruntea de granit,Se luptă val cu val sălbaticȘi singur eu stau neclintit.Stau neclintit… ce poate oareÎnfricoșa pe cel ce-a fostPrădat de viața-nșelătoareȘi s-a jertfit fără de rost?Pe cel ce-a îndurat ocara –Năpârcă-n … Citește mai mult
Pe Niprul furtunos, pe-o neagră stâncă,Un tânăr arbore trăieşte;Nici zi, nici noapte vântul n-are-astâmpărŞi fără milă-l chinuieşte,Îi smulge frunza, spre pământ l-abate,Dar apelor să-l dea, nicicum nu poate. Aşa-i şi omul trist lovit de soartă;Deşi dorinţele-i sînt mute,Sub lună singur mohorît îşi poartăRuinele vieţii lui trecute;Nădejdile-i silit să le gonească,Iubind, să-i fie teamă să iubească!
Flegmatick:Am lăsat armele jos, n-am nimic de distrusDoar un eu confuz, expus, și mi-am spusCă dacă nu mi-ai vinde o oră și nici o urmă de paceO să mă-ncălzesc la foc făcut de bețe înfipte-n roate….Și mor, când răsăritu’ se transformă-n apusMă amețește grav, de parc-aș fi frate cu BachusMi-am spus că zilele n-au gustMi-e … Citește mai mult
Ochiul furtunii mă ghideazăȘtii ce-i culmea?C-am ajuns să fiu izolat și respins de toată lumeaRănile mi s-au tatuat pe conștiință și mă mirCă după atâtea eșecuri am puterea să respir.Mă privesc în oglindă și-nchid ochii scârbitCaut somnul veșnic dar în vis am fost mințitMă trezesc paralizat, strâns legat în amintiriSub umbra fără margini a unei … Citește mai mult
Nu-n zadar a fost furtună,Nu-n zadar suflat-a vânt.Nu știu cine-a vrut să-mi punăÎn priviri un astru blând.Cineva-mi ridică-o geană,Lin, spre ceea ce tânjim:Un tărâm de neprihană,De miracol și sublim.Teamă altul n-o să-mi fieDe-acel roi de stele mut.Fascinat sunt de vecieCa de vatra mea de lut.Totu-acolo e candoare,Transparență și extaz.Seara scutură o floareDe văpaie peste iaz.Și … Citește mai mult
Izolat dar printre străini ce nu știu ce vorE un peisaj asemănător, nepăsarea oamenilorTrăiesc de parcă n-o să mor într-o barcă vâslind ușorE o luptă, dar lupta adevărată se dă în interiorAud cum valurile se lovesc tare de lemnCe și cât pentru lume însemn?Viața-i doar un ocean în care încerc să nu mă afund încetE … Citește mai mult
În dantelă de lunăValea momește stihii.Din icoană MagdalenaZâmbește către copii.Seara albastră uimităHolbează ochi mari.Luna se clatină-n leagănPrintre stejari.Se vestește furtună și viscolCu mărgele de sticlă, reci,O pasăre trece și țipăÎn vânturi de veci.Moartea-și ascute toporulȘi iată, Magdalena plânge.Cineva rătăcit în stepăMâinile-și frânge.Moscova cârciumărească