frunze – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Doină în Pustiu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E toamnă, e ceață, iar frunzele mint
că-s picuri de aur din nori de argint;
E rece sub cerul închis, mohorât,
cu Timpul zbătându-se-n el, zăvorât;
Rafale de vânt, nevăzuți bidivii,
scurtează durerea din lungi agonii;
Pe-o ramură udă, -n tărâmul neviu,
o frunză vibrează a doină-n pustiu.

Daniel Vişan-Dimitriu - Dansul Frunzelor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Părea că-n ziua ceea își serbau
Ivirea-n muguri înșirați pe ramuri
Din primăvara plină de balsamuri
Și de cântări ce tocmai se-ntorceau.
Își îmbrăcaseră culori mai vii
Și se mișcau ca-n dans pe-o melodie
Pe care vântul își dorea s-o știe,
Cu tot ce se-ntâmpla în drum a-i fi.
Erau cuprinse-n vraja dansului
Și fluturau culori seducătoare
Ca el, în zbor și ca din întâmplare,
Să le cuprindă-n aripile lui.
Și să le ducă-n zborul său tomnatic
Departe, peste marginea pădurii
În care și-au schimbat, din verde, nurii,
În ruginiu cu tentă de jăratic.

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Tomnatic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Amestec de-un frizant velur atinge dermul
Ce se-nfioară un pic stingher, după ce cald s-a dus,
Căci orele l-au luat cu el întunecând mai iute cerul
Şi timp dispare, nu ştiu unde, între zori şi apus.
Astrul, arzând orbeşte-n spre amurg, orizontal,
Tăind parcă felii din clipe, luându-le din grade
Începe-ncet să îşi strecoare un regret.. Moral
Se lasă pe tânjeală, vlaga disipeşte plaje de parade.
Rămâne singură iar marea, ce-nteţeşte val în spume
Să prindă ce-o mai fi rămas în juru-i, să îmbie,
Îndrăgostită, efemer din nou de amorurile de-o lume,
Lăsând umbre ce şterg pe un nisip, ce-n minţi or să reînvie.
Se supără şi frunze-nroşind necazul că vor piere,
Printre altele gălbui pătând de gelozia acelor de brazi
Ce stau să-nţepe timpul, să se prindă, că nu sunt efemere
Şi se-ntind apoi covor, lacrimi de pomi, odată „camarazi”.
Se varsă seminţii grăbite să nu-şi piardă urme,
Ne-mbiind să stoarcem fructele-licori
Şi aripate pleacă cu alţi pui în zbor de turme, turme..
Iar eu şi tu ne privim, iar, ne-ntrebând; „Vom fi, de câte ori? „

Dan Galbina - Clinică Galbenă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Septembrie
ca o albină de aur cu elitre grele
septembrie
ca o vulpe furișă peste coline, peste vâlcele
septembrie
ca un șevalet pe care s-au șters degete vopsite-n cinabru
septembrie
se sting culorile încet ca într-un candelabru.
E toamnă
se-ntorc în pământ comorile
țiganii își mănâncă viorile
în arbori parcă fremătă cirezi
pe drumuri e o surpare de monezi.
Septembrie
ca o clinică galbenă în care se așteaptă ploi
septembrie
ca o clinică galbenă în care-ncepe viața de apoi
septembrie
ca o maternitate a frunzelor lehuze
septembrie
ești sigur că raiul e pe aproape
și simți aceasta pe buze.

Alexandru Bogdanovici - Cad Frunzele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Rugină și aur din cer se preling,
covor de nostalgie pe drumuri pustii.
E giulgiul de moarte al toamnei târzii,
țesut din tristețe și frunze de sânge.
Când vântul adie, din ramuri se frâng,
în largi serpentine plutind liniștite –
spre cer se ridică, dar cad obosite,
și nimeni n-aude cum frunzele plâng.
Poteci de aramă spre zări se întind
acolo-unde toamna bolnavă murise –
Colindă la cel mai feeric colind.
Din lacrimi de rouă răsar paradise
și noi curcubee în suflet s-aprind
sub ploaia de frunze și ploaia de vise.

Serghei Esenin - Toamna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Iapă murgă, toamna-și țese-n tr-o doară
Pe un dâmb de jnepeni coama ei ușoară.
Și din mers potcoavele-și aruncă
Sunetul albastru peste râu și luncă.
A pornit și vântul nevăzut acum,
Frunza o strivește-n zbrușii de pe drum.
Și-n scoruș sărută, schimnic cuvios,
Roșii stropi de sânge-ai Domnului Cristos.

Cincinat Pavelescu - Impresii de Toamnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pădurea veştejită în stânga mea coboară,
Şi-n dreapta, o colină se suie către zări,
Sub roşul ce amurgul pe culmile-i strecoară.
E toamnă pe sfârşite. Pe drum şi pe cărări
Zbor frunzele mânate de vântul ce le poartă,
Cum valul poartă barca pe zbuciumul de mări.
Trosneşte câte-o cracă şi-n umbră cade moartă;
Săracul o să aibă la iarnă uscături,
Natura se-ngrijeşte cu milă de-a lui soartă.
O, fire nenţeleasă, cum inima ne-o furi
Cu moartea ta, sub care s-ascunde renviere,
Tu, care dintr-un mugur dai viaţă la păduri!.
Ştii oare ce duioasă şi tristă mângâiere
E ordinea eternă, pe care-o-ntrezărim
În frunza care naşte şi-n frunza care piere?.
Doar ea mai ne adoarme durerea că murim!

Serghei Esenin - Înveștejite Frunze Se Destramă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Înveștejite frunze se destramă,
Căzând, din apa iazului să bea,
Precum un stol de fluturi de aramă,
Ce-n agonie zboară către-o stea.
Iubesc această seară, când pământul
De inimă mi-l simt apropiat.
Când poalele mestecenilor, vântul,
Până la umeri, sus, l-a ridicat.
În suflet și pe vale e răcoare,
Amurgu-i turmă vânătă de oi.
La marginea grădinii foșnitoare,
Se stinge-un zvon de zurgălău vioi.
Așa de treaz eu încă niciodată,
N-am ascultat ce spune trupul meu.
Ce bine-ar fi, ca salcia plecată,
În iazul roz să mă răsfrâng și eu.
Pe-un stol, zâmbind, ce bine mi-ar fi mie,
Cu luna-n ochi, un pai să mozolesc..
Pe unde ești tu simplă bucurie,
Ca mult iubind nimic să nu doresc?

Cântece de munte - Romanța de Toamnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu pot să stau drept, merg cu toamna-n piept
Vântu-n toate rănile mă doare
Și pe orice drum ca un vers postum
Vine frunza-n întâmpinare.

Refren: Și-am să-ți scriu scrisori
Pe tulpini de flori
De lumina stelelor pătrunse
Și-un roman să-ți scriu
Folosind pe viu sub umbra de nuc
Tincturi de frunze.

Putredul accent a lovit atent
Fiecare fir de iarbă verde
Clipe indigo care-ncotro
Să avem motive de a ne pierde.

Frunze-ți trimit scrise cu grafit
Sau cu movul iernii care vine
Ce să-ți mai înșir, frunze-n delir
Te iubesc și mă gândesc la tine.

Orișiunde merg frunze cad din cer
Și din clopot ni se-aude mersul
Scriu scrisori pe flori lăcrimând în ploi
Într-un liber schimb cu universul.

Serghei Esenin - Se Învolbură Frunze-Aurite

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Se învolbură frunze-aurite
Pe roz-albe unde din lac
Cum spre-o stea zboară pe neghindite
Roi de fluturi ușor și buimac.

Iubesc seara aceasta și până
În adânc mi-este galbenu-i dat,
Când mai sus de genunchi vântul tânăr
Poala salciei a ridicat.

Și în suflet și-n vale-i răcoare
Curge-amurgul ca turma de oi
La portița livezii îmi pare
Clopoțelul că sună vioi.

Niciodată așa, pe-ndelete
N-ascultam de-mprejur grijuliu
Bine-ar fi, c-ale sălciei plete,
Să m-aplec înspre-un iaz rozoviu.

Plin de fân să sărut Luna plină
De pe stog prăvălindu-mă-n cer…
Unde ești, bucurie senină,
Când iubesc și nimic nu mai cer?