Du Fu – Singur Privind de-a Lungul Fluviului, Bobocii Dând în Floare

Pe malul fluviului, tristețea înflorește inexplicabil,Dar nu ai unde să te plângi – aproape am luat-o razna.Îl caut pe vecinul de la miazăzi; dar prietenul meu de paharUmblă băut de zece zile. I-am găsit doar patul gol.O inflorescență febrilă acoperă malurile,Hoinăresc, înregistrând pericolele, înfricoșat de primăvară.Poezii, vin – chiar și pe acestea, le îndur din … Citește mai mult

Costel Zăgan – Cartea-i Dumnezeu

Cartea-i prima,cartea-i un izvor,la revedere, stima,de carte mi-e dor.Cartea-i un izvor,cartea-i un fluviu,ce-l rostim în cor,al vieții Danubiu.Cartea-i un fluviu,la revedere, stima,n-am niciun dubiu,cartea-i prima.Cartea-i un izvor,mă naște să nu mor.

Mihai Eminescu – Coborârea Apelor

Din munți bătrâni și din păduri mărețeSe nasc izvoare, ropotind se plimbă,Deprind pe rând oceanica lor limbăȘi sunt în codri pustnici cântărețe.Spărgând prin stânce albia lor strâmbă,Se legăn lin și fac valuri crețe.În drumul lor ia firea mii de fețe ­Aceleași sunt, deși mereu se schimbă.Dar cu adâncul apei s-adânceșteÎn glasul lor a sunetului scară.Devine … Citește mai mult

Cincinat Pavelescu – Cântec

Un fluviu calm aș vrea să fiu,Un fluviu calm cu ape line,Să ningă luna peste mineÎn clare nopți, argintu-i viu.Și tu, o insulă să fii,O insulă de roze paleSă zboare-adeseori petalePe linul undei aurii.O insulă de flori și șoapteMuiate-n aer de amurg…Și eu, în jurul tău să curg,Mângâietor ca și o noapte.

Johann Wolfgang Von Goethe – Surpriza Puternică

Un fluviu saltă-n vadul stâncii goaleCu oceanu-n grabă să se-mbine;Din prund în prunduri largi, răsfrânt în sine,Fără odihnă-aleargă jos în vale.Demonic dintr-o dată se prăvale– Un munte-mpădurit în urmă-i vine –Când Oreas în drum i se-aține,Grăbește pasul, nu ezită-n cale.Țâșnesc talazuri, sar napi, se-alină,Se umflă iar, sorbindu-se pe ele,Cu tatăl ocean mereu în față.Se clatină … Citește mai mult

Johann Wolfgang Von Goethe – Viața Nouă

Se zbate-un fluviu din stânci să scape,Cu Oceanul să se împreune!Reflexe ceru-n undele lui pune,Lărgime vor turbulentele lui ape.Demonic deodată se prăvale –Și munți, păduri de-a curmeziș se-așează.Oreas stă o clipă, meditează,Nu-i chip de fel să-nainteze-n cale.Dau undele asalt, se zbat în van,Se umflă și se beau apoi pe sine,Zadarnic vor spre tatăl Ocean.Dar iată-le: … Citește mai mult

Salvatore Quasimodo – Nașterea Cantului

Izvor: lumină înălțându-se iar,frunze ard trandafirii.Zac pe fluvii plineunde sunt insule,oglinzi de umbre și astre.Și mă ia cu sine pântecul tău ceresccare niciodată nu hrănește cu bucurieviața mea diferită.Mor pentru a te avea iar,chiar dezamăgită,adolescență a membrelorbolnave.

Rafael Alberti – Arc de Ceasornic

Prin negura ca fumul de tutun „Caporal”mă uit la fluviul Franțeimișcând ruine, triste dărâmături târândpe-apăsătorul verde-ricin al apei sale.Ferestrele meleazi nu mai dau spre plopii și fluviile Spaniei.Aș vrea să-mi afund mâna în frigu-atât de țeapănși să opresc ce treceprin oarbe guri de piatră, despărțindcurenții subpământeni de morți și de scursori.Ferestrele meleazi nu mai dau … Citește mai mult

Giorgios Seferis – Un Bătrân pe Malul Fluviului

Nu vreau altceva decât să pot vorbi simplu,să mi se acorde această grație.Cântecul ni l-am încărcat de atâtea muzicică-ncetul cu-ncetul se scufundăși arta ne-am împodobit-o într-atâtcă fața-i e roasă de zorzoane,și trebuie să spunem puținele noastre cuvintepentru că mâine sufletul își înalță pânzele.Dacă suferința este omenească, nu suntem oamenidar pentru a suferi,de aceea-n aceste zile … Citește mai mult