Cartea-i prima,
cartea-i un izvor,
la revedere, stima,
de carte mi-e dor.
Cartea-i un izvor,
cartea-i un fluviu,
ce-l rostim în cor,
al vieții Danubiu.
Cartea-i un fluviu,
la revedere, stima,
n-am niciun dubiu,
cartea-i prima.
Cartea-i un izvor,
mă naște să nu mor.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o reverență profundă față de carte, văzută ca o sursă vitală de cunoaștere și inspirație. Versurile evocă nostalgia pentru lectură și subliniază rolul fundamental al cărții în formarea individului. Cartea este metaforic prezentată ca un izvor și un fluviu, simboluri ale abundenței și continuității.