Versuri corectate și adnotate
Vorbe – să nu mă ucideți cu vorbe!Lăsați-mă să mor de moarte bunătrasă de soare și lunăîn câmpia nebună;să mă sfâșie cu milă cu sete duiospână la râspână la os.Și tocmiți vântul să-mprăștiece-a mai rămas.Zidită din nu și daîntr-un timp de nu-uri și da-uriam fost –fie să doarmă neîmpăcate fărâmelepururi în marele Nuîn marele Da.
La moartea lui Antiohos, preaînvățatul rege al Commagenei,ce-și petrecuse viața în calm și sobrietate,sora sa-ndurerată, după înmormântare, un epitaf cerut-a.Sofistul Kallistratos din Efes – care-n miculregat al Commagenei venea adeseorigăzduit fiind chiar de familia regală –l-a scris astfel, la sfatul curtenilor sirieni,și l-a trimis bătrânei principese.„Oameni ai Commagenei, slăviți cum se cuvinegloria regelui vostru, Antiohos … Citește mai mult
Străine, aici, pe malul Gangelui, zac eu, un bărbatsamiot. Pe acest pământ neînchipuit de barbaram dus un trai cumplit, numai durere, lacrimi și chin.Mormântul scăldat de apele marelui fluviuzăvorăște taine cumplite. Neostoită dorințăde aur la negoț necinstit m-a împins.Pe țărm indian m-a azvârlit furtuna,ca sclav am fost vândut. Până la adânci bătrânețiam tot trudit, muncind … Citește mai mult
Tu ai fost pe pământ pasărea raiului veche,Pe ram de chiparoși, printre străvechi morminte. tânărul glas suna, vioară-n urecheȘi soarele sub pleoape te aducea aminte.Veacul te zămisli. Pe pământ tu n-avusei pereche.Frumusețea-n eden numai, fără de capăt, n-asfințe.Versuri tălmăcite de Traianus
Eu, fată, eu, soție am murit.El îmi spunea c-am fost regină vie,Dar eu numai visam înspre iubireȘi cu speranțe vagi m-am răsplătit.În zi de april de oameni am fugit,Plecai pe veci, tăcând un gând bizarȘi-n viață, totuși, n-am fost în zadar:Pentru iubirea lui eu n-am murit.În liniștea aleii de mormânt,Unde doar vântul rar prin somn … Citește mai mult
I.Când soarele apune, luceafărul lucește,Puțin, și steaua serii pe loc și ea sfințește.În zi de sărbătoare, un soare luminosA strălucit odată slăvitul al meu taică.Sfințit-a domnul zilii, și-n orizon noptosLuceafăr de nădejde luceam la a mea maică.Dar noapte e acuma în sânu-i tânguios. II.În dimineața vieței, un nor de tânguireS-a pus pe al meu leagăn … Citește mai mult
În inimă ca piatra pitit câștigul zace,Mormânt în toate vrednic d-un astfel de crud mort.Să-i fie de pomană lăscaia lângă ortȘi zacă în uitare, să aibă lumea pace.
Cu-ntâiul om venit-am pe pământȘi nu mai plec până la cel din urmăȘi pân-atunci de veghe în cuvântSunt ba păstor, ba pulbere sub turmă.Dar niciodată n-am fost mai puținȘi nici mai mult decât o tresărireCând vânturile-n plopi nelinișteauEram și eu străpuns de nemurire.Și n-am rămas străin de câte suntȘi viețuiesc cu toate în frățieȘi-n umbra … Citește mai mult
Din tot ce-am spus, din tot ce vrem,rămâne-o lacrimă năucăpe fundul vreunui vechi poemcare și el o să se ducă. așa cum altele s-au dusși-n urma noastră, -n urma lui,răstoarnă paltini alt apusprin ochii cine știe cui. ca-ntr-un pahar de apă-n carefântâna-ntreagă s-a târâtsă-și moară ultima răcoaresau nici atât.. sau nici atât..
O, cum m-a durut când mi-au pus pământ peste faţă…Toţi au plecat apoi fără să pregete.– «Furnicilor prietene, s-a făcut dimineaţă…! »Simt roua cum se scurge printre degete.S-a făcut dimineaţă pentru toţiŞi pentru iubita mea oacheşe.. Cum o chema..?Peste inima mea a crescut un pomŞi la toamnă or să vie păserile să-l culeagă.Se lăsa înserarea … Citește mai mult