Epitaf.
Calea aici ce greu se găsește.
Nu-i nimenea să te îndrepte.
Numai târziu, numai o clipă
uitată pe urmă și ea,
îți dezvăluie
nebănuitele trepte.
Apoi ca frunza cobori. Și țărna
ți-o tragi peste ochi
ca o gravă pleoapă.
Mumele sfintele –
luminile mii,
mume sub glii
îți iau în primire cuvintele.
Încă o dată te-adapă.
Sensul versurilor
Poezia descrie călătoria dificilă a vieții și inevitabilitatea morții. Sugerează că abia la final înțelegem sensul vieții, dar apoi ne întoarcem în pământ, unde trecutul ne primește.