N-am jinduit să surp sorii plini de viață
Ori din planete moarte să scapăr eu scântei,
Dar tind s-aprind din mohorâtă ceață
Al cugetării strugur și-al semenilor mei.
…
Pasărea cu clonț de rubin
S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.
Nu mai pot s-o mângâi.
M-a strivit.
Pasărea cu clonț de rubin,
Iar mâine
Puii păsării cu clonț de rubin,
Ciugulind prin țărână,
Vor găsi poate
Urmele poetului
Care va rămâne o amintire frumoasă.
(versuri dedicate de Nicolae Labiș la spital, în dimineața zilei de 10 decembrie 1956, la câteva momente după accident)
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și acceptarea morții iminente. Poetul anticipează că va fi amintit, dar este conștient de sfârșitul său tragic.