Străine, aici, pe malul Gangelui, zac eu, un bărbat
samiot. Pe acest pământ neînchipuit de barbar
am dus un trai cumplit, numai durere, lacrimi și chin.
Mormântul scăldat de apele marelui fluviu
zăvorăște taine cumplite. Neostoită dorință
de aur la negoț necinstit m-a împins.
Pe țărm indian m-a azvârlit furtuna,
ca sclav am fost vândut. Până la adânci bătrâneți
am tot trudit, muncind din răsputeri –
lipsit de graiul elen și, vai mie, atât de departe
de insula Samos. Acum, nimic îngrozitor
nu mai sufăr, spre Hades nu mă-ndrept jelind.
Acolo voi fi împreună cu cei din neamul meu
și, în sfârșit, voi vorbi din nou grecește.
Sensul versurilor
Un epitaf al unui bărbat din Samos, exilat și înrobit pe malurile Gangelui, care își găsește odihna în moarte și speră să se reîntâlnească cu neamul său și să vorbească din nou grecește. Poemul exprimă durerea exilului, chinul sclaviei și dorința de a se întoarce la origini.